Conform Mediafax: Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) demitizează una dintre cele mai persistente percepții despre perioada comunistă: imaginea unei industrii românești puternice, capabilă să producă o gamă largă de bunuri, de la obiecte casnice la avioane. Un document publicat de CNSAS pe pagina sa de Facebook contrazice această narațiune, prezentând realitatea economică din spatele fațadei propagandistice, pe baza informațiilor din arhivele fostei Securități și a datelor economice.
Industria comunistă: iluzie și ineficiență
Potrivit CNSAS, industria comunistă românească a fost construită disproporționat în jurul industriei grele și petrochimiei, fără a ține cont de logica pieței. România importa materii prime, precum petrol și minereuri, plătind în valută forte, și exporta produse finite ieftine sau de slabă calitate, adesea în pierdere. Această strategie avea ca scop principal raportarea îndeplinirii planurilor cincinale, indiferent de profitabilitatea reală. CNSAS subliniază că prelucrarea țițeiului în combinatele „mamut” genera pierderi nete la fiecare tonă, fiind un proces de „muncă în zadar”.
Situația s-a agravat în anii ’80, odată cu decizia lui Nicolae Ceaușescu de a renunța la contractarea de credite externe. Lipsa finanțării a dus la blocarea modernizării fabricilor, iar tehnologia a rămas învechită, la nivelul anilor ’60-’70. Menținerea în funcțiune a marilor platforme industriale, energofage prin excelență, a devenit tot mai dificilă.
Raționalizarea energetică și impactul asupra producției
Pentru a asigura funcționarea acestor unități industriale, regimul a recurs la raționalizarea drastică a resurselor energetice. Această măsură a afectat atât populația, cât și alte întreprinderi. CNSAS menționează rapoarte ale Securității care indicau compromiterea unor șarje în turnătorii din cauza întreruperilor frecvente ale alimentării cu curent electric. Energia electrică și termică au fost tăiate pentru cetățeni, în timp ce uzinele produceau, în cel mai bun caz, stocuri nevândute de mărfuri.
Rapoartele Securității în 1989: semnele colapsului
Chiar în toamna anului 1989, cu doar câteva luni înainte de prăbușirea regimului comunist, rapoartele Securității indicau grave probleme economice la nivelul marilor platforme industriale. Degradarea stării de spirit în rândul muncitorilor era direct legată de neajunsurile materiale zilnice și de scăderile drastice ale veniturilor, cauzate de nerealizarea sistematică a planurilor centrale.
Un exemplu elocvent este Întreprinderea de Autocamioane Brașov, a cărei activitate era afectată de blocaje masive pe lanțul de aprovizionare. Relațiile de colaborare dintre întreprinderi erau disfuncționale, astfel încât lipsa materiilor prime, componentelor tehnice sau a altor produse necesare procesului de producție dintr-o fabrică bloca activitatea unităților dependente, creând un efect de domino. Aceste probleme subminau capacitatea de producție pentru piața internă și anula livrările destinate piețelor externe.
Raportări false și datorii acumulate
Documentele CNSAS scot la iveală și practica raportărilor false la nivelul conducerilor întreprinderilor, o tentativă disperată de a masca realitatea economică dezastruoasă. Din cauza lipsei sprijinului de la centru și a fondurilor pentru salarii, întreprinderile acumulau datorii uriașe, devenind incapabile să își onoreze exporturile planificate sau să recupereze bunurile declarate fictiv ca fiind realizate. Presiunea nerealizărilor economice se răsfrângea direct asupra muncitorilor, prin diminuarea retribuțiilor, un indicator al fragilității regimului politic socialist.
Sursa: Mediafax
