Conform Libertatea: Urmele bombardamentului din 1944, încă vizibile la Gara de Nord din București, amintesc de o zi neagră pentru Capitală. Aproape 3.000 de oameni au murit în urma atacului aerian din 4 aprilie 1944, iar în cel de-al treilea stâlp de pe peronul 7 al Gării de Nord se păstrează semnele unei schije care a lovit structura. Metalul topit parțial este o mărturie tăcută a forței devastatoare a impactului.
860 de tone de bombe au căzut asupra Bucureștiului
Bombardamentul din 4 aprilie 1944 s-a desfășurat în contextul celui de-Al Doilea Război Mondial, România devenind o țintă strategică pentru forțele aliate. Cu doar două zile înainte, trupele sovietice pătrunseseră pe teritoriul țării, iar aviația anglo-americană intensificase ofensiva împotriva infrastructurii românești. Bombardierele decolau din bazele din sudul Italiei, având ca ținte rafinării, căi ferate, poduri și gări folosite pentru transporturile militare.
În după-amiaza zilei de 4 aprilie, în jurul orei 14.00, Bucureștiul a fost ținta unor valuri succesive de bombardiere americane. Nu mai puțin de 220 de avioane B-17 „Flying Fortress” și 93 de bombardiere B-24 „Liberator” au lansat peste 860 de tone de bombe asupra Capitalei. Principala țintă a raidului a fost Gara de Nord, considerată un punct esențial pentru transporturile militare către frontul din Moldova, unde Armata Roșie avansa rapid spre vest.
„Populația nu se aștepta la un astfel de bombardament”
Au fost lovite în special cartierele Grivița și Cotroceni, dar și întreaga zonă de nord-vest a orașului. Mulți bucureșteni nu și-au dat seama de pericol, crezând că este vorba despre un exercițiu de apărare pasivă, așa cum se întâmplase anterior. Consecințele au fost dramatice: bilanțul oficial a indicat 2.942 de morți și 2.126 de răniți, sute de locuințe fiind complet distruse sau grav avariate.
Cronicile vremii menționează că Gara de Nord a fost bombardată de șase ori, Gara Băneasa de patru ori, iar gara Chitila de opt ori. În triajul Bucureștiului, peste 1.000 de vagoane au fost incendiate și distruse. Tragedia a fost amplificată de faptul că bombele au lovit și trenuri care transportau refugiați de război spre Capitală, crescând astfel numărul victimelor civile.
„Peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars”
Documentele militare subliniază amploarea dezastrului, menționând că, deși rețeaua feroviară era un obiectiv militar, distrugerea acesteia de către aviația americană și engleză a fost însoțită de atacuri de o violență fără precedent asupra zonelor populate. Scriitorul Mihail Sebastian, ajuns în cartierul Grivița a doua zi, a lăsat o mărturie tulburătoare: „Am fost în cartierul Grivița. De la Gară la Bulevardul Basarab, nici o casă, nici una n-a scăpat neatinsă. Priveliștea e sfâșietoare. Se mai dezgroapă încă morți, se mai aud încă vaiete de sub dărâmături. Plouase puțin dimineața și peste toată mahalaua plutea un miros de noroi, de funingine, de lemn ars. Viziune, atroce, de coșmar. N-am mai fost în stare să trec dincolo de Basarab și m-am întors acasă, cu un sentiment de silă, oroare și neputință”. Astăzi, puțini dintre miile de călători care traversează zilnic Gara de Nord își ridică privirea spre stâlpul de pe peronul 7, unde urmele schijei rămân neșterse de timp, amintind de o zi care a schimbat istoria Bucureștiului.
Sursa: Libertatea
