Conform Mediafax: Oamenii de știință au descoperit că, în cazul musculițelor de oțet, amintirile considerate uitate ar putea să nu fie pierdute definitiv. Acestea pot persista într-o stare latentă în creierul insectelor, fiind ulterior reactivate de indicii potrivite. Totuși, procesul de recuperare poate genera și amintiri false, conform unei cercetări publicate în Nature Neuroscience.
Amintirile uitate pot fi reactivate
Cercetătorii au observat că amintirile uitate pot rămâne sub forma unor „urme de memorie silențioase” în circuitele neuronale, fără a influența comportamentul direct. Această tranziție între stările de memorie silențioasă și activă previne pierderea informațiilor și oferă un sistem de memorie condiționat, permițând creierului să selecteze amintirile de recuperat în funcție de experiențele recente.
Amintirile sunt cunoscute pentru fragilitatea lor. Unele momente din trecut pot fi evocate cu o claritate extraordinară, în timp ce altele, chiar și cele recente, pot dispărea rapid din memoria activă. Experții în neuroștiințe au demonstrat că, deși anumite amintiri pot fi șterse permanent, altele rămân inaccesibile, putând fi însă recuperate cu ajutorul unor stimuli declanșatori.
Totuși, acești stimuli pot distorsiona amintirea, în special dacă sunt formulati sugestiv. Mecanismele cerebrale din spatele reconstrucției amintirilor uitate sunt încă insuficient înțelese, precum și probabilitatea ca rezultatul să fie o amintire autentică sau una fabricată.
Studiul pe musculițele de oțet
Pentru a investiga acest fenomen, cercetătorii au folosit musculițele de oțet (Drosophila), un organism model frecvent utilizat în cercetările neuroștiințifice. Aceste insecte pot fi antrenate să asocieze un anumit miros cu un șoc electric ușor, dezvoltând o aversiune față de acel miros. Echipa a constatat că, după aproximativ 24 de ore, această aversiune învățată dispărea, sugerând că amintirea era uitată.
În mod surprinzător, atunci când musculițele au fost reintroduse în mediul în care a avut loc antrenamentul, amintirea a revenit, iar insectele au început din nou să evite mirosul respectiv. S-a observat însă că mirosul, singur, nu era suficient pentru reactivare. Indiciul declanșator trebuia să recreeze elemente cheie ale experienței inițiale, cum ar fi textura și iluminarea camerei, pentru ca amintirea uitată să reapară.
Rezultatele sugerează că anumiți indici contextuali, precum textura și lumina, sunt esențiali pentru recuperarea amintirilor. Acest lucru indică faptul că memoria nu este pur și simplu „redată”, ci mai degrabă reconstruită.
Urma de memorie silențioasă
Pentru a înțelege procesele cerebrale implicate, cercetătorii au monitorizat activitatea din centrele memoriei ale musculițelor. S-a constatat că, pe măsură ce insectele păreau să uite, urma de memorie responsabilă pentru comportamentul de evitare se estompa treptat. În același timp, o altă urmă, ascunsă, devenea activă într-un alt grup de neuroni, care, în mod normal, nu influențează comportamentul.
Cercetătorii au denumit această formă de memorie „urmă de memorie silențioasă”. Atunci când toți indicii necesari pentru reamintire erau prezenți, activitatea neuronală revenea la grupul de neuroni implicați în comportamentul de evitare, permițând amintirii să influențeze din nou comportamentul musculițelor.
Oamenii de știință suspectează, de asemenea, că activitatea cerebrală care îngreunează accesul la anumite amintiri ar putea contribui concomitent la crearea acestei versiuni de rezervă, o ipoteză care necesită însă verificări suplimentare.
Sursa: Mediafax
