Conform Gândul: Mădălin Feraru, despre viața de hoț în Spania: „Furam la comandă, până în 400 de euro”
Mădălin Feraru a dezvăluit detalii despre perioada în care a activat în Spania, implicându-se în furturi din magazine. Acesta a explicat modul de operare al grupului din care făcea parte și motivele care l-au determinat să recurgă la astfel de fapte. Declarațiile au fost făcute în cadrul emisiunii „Martorii”, integral disponibile pe canalul de YouTube Gândul.
Metode de furt și sancțiuni
Potrivit lui Feraru, în Spania existau limite clare privind valoarea bunurilor ce puteau fi sustrase fără consecințe grave. Grupul țintea în special lanțul de magazine El Corte Ingles, unde furturile erau organizate pe bază de comandă. Produse precum plăci de păr, console PlayStation și jocuri erau solicitate de un intermediar, numit Manolo, care deținea un bar unde marfa era predată.
Metodele de ascundere a bunurilor implicau pungi speciale, realizate din folie termoizolantă. Se verifica eficiența acestora prin testarea soneriei telefoanelor, dacă acestea nu mai sunau odată introduse în pungă, metoda era considerată sigură. Ulterior, au apărut și dispozitive electronice de bruiaj, numite „telecomenzi”, pentru a evita detecția.
Prinderea în flagrant implica un dosar constituit pe loc. Furturile de până la 400 de euro erau judecate rapid de către un grefier, cu ajutorul unui traducător român, și puteau rezulta în detenție pentru o zi sau două, urmată de eliberare.
Motivația din spatele furturilor
Mădălin Feraru a subliniat că motivația sa nu provenea din lipsuri materiale, ci dintr-o dorință de a obține resurse financiare care să-i permită să nu mai muncească niciodată. Acesta a amintit de experiențele anterioare din munca fizică, menționând că la vârsta de 16 ani montase uși metalice, transportând obiecte de aproximativ 100 de kilograme pe scări.
Astfel, obiectivul său principal era acumularea unei sume suficient de mari pentru a asigura un trai lipsit de efort fizic ulterior. Furturile erau percepute ca o cale rapidă spre independența financiară, chiar dacă implicau riscuri legale.
Sursa: Gândul
