Conform Economistul.ro: Franța a dezvoltat un sistem riguros de control al regulilor sociale în aviația comercială, monitorizând activitatea personalului navigant pentru a combate munca nedeclarată și fraudele sociale. Autoritățile franceze verifică amănunțit unde își desfășoară efectiv activitatea membrii echipajelor, statutul lor contractual și contribuțiile sociale, extinzând răspunderea dincolo de angajatorul direct al companiei aeriene.
Monitorizarea atentă a bazei de operare
Sistemul francez de control combină instituții specializate, inspecții comune și o legislație care permite urmărirea responsabilității până la entitatea care a contractat operatorul aerian. Autoritatea Europeană a Muncii (ELA) a clasat Franța printre statele cu cel mai înalt nivel de aplicare a regulilor privind mobilitatea lucrătorilor și securitatea socială în aviația comercială. Acesta contrastează cu alte țări unde verificările sunt mai rare sau se bazează preponderent pe plângeri.
În Franța, URSSAF (instituția responsabilă de colectarea contribuțiilor sociale), inspectoratul muncii și fondul de pensii al personalului navigant (CRPN) joacă roluri centrale. Acestea colaborează cu Direcția Generală pentru Aviație Civilă (DGAC) și Jandarmeria Transporturilor Aeriene, care furnizează informații operaționale și participă la investigații.
Un punct cheie de verificare este corespondența dintre baza declarată de compania aeriană și locul din care personalul navigant își începe și își încheie efectiv activitatea. Această analiză este crucială pentru stabilirea legislației sociale aplicabile și pentru detectarea situațiilor în care personalul este prezentat ca detașat temporar, dar activitatea sa este de fapt stabilă într-o anumită țară.
Extinderea răspunderii dincolo de angajatorul direct
Raportul ELA subliniază o practică semnalată în Franța, unde unele companii aeriene pot declara un număr redus de personal sau deloc într-o anumită bază, utilizând în schimb echipaje din alte centre pentru rotații scurte, de o durată cuprinsă între una și patru zile. Aceste deplasări frecvente, repetate pe perioade lungi, pot masca detașări nedeclarate sau fraude sociale, situații pe care autoritățile le investighează atent.
Inspectorii francezi analizează și statutul contractual al personalului, inclusiv utilizarea contractelor de prestări servicii, situațiile de independență aparentă, contractele fără ore garantate, schemele „pay-to-fly” sau personalul furnizat prin subcontractori. Fiecare dintre aceste forme contractuale este verificată pentru a se asigura că reflectă relația de muncă reală.
Franța dispune de o structură de răspundere extinsă prin „obligația de vigilență”. Aceasta impune entității care comandă serviciul aerian să verifice dacă subcontractorii săi respectă obligațiile sociale și de muncă, transferând astfel responsabilitatea dincolo de compania aeriană formală. Într-un sector complex, unde pot exista mai multe entități intermediare – cea care comercializează zborul, cea care furnizează aeronava și echipajul, agenții de recrutare – autoritățile franceze pot investiga întregul lanț contractual.
Controalele comune între inspectoratul muncii, URSSAF, CRPN, DGAC și Jandarmeria Transporturilor Aeriene permit o abordare cuprinzătoare. Se analizează programele de zbor, bazele echipajelor, locurile de staționare a aeronavelor, documentele de muncă și contribuțiile sociale. Sancțiunile pot include avertismente, ordine administrative, reclasificarea contractelor, plata retroactivă a contribuțiilor sociale și acțiuni în instanță. CRPN poate iniția proceduri judiciare în cazuri de fraudă, iar URSSAF desfășoară controale privind munca disimulată.
Chiar dacă sistemul francez se confruntă cu provocări precum accesul la informații din alte state, barierele lingvistice și complexitatea structurilor contractuale, abordarea sa internă, specializată și combinată cu date operaționale din aviație, este considerată printre cele mai avansate la nivel european.
Sursa: Economistul.ro
