Inteligența artificială pătrunde tot mai adânc în viața noastră, inclusiv în procesul dureros al pierderii celor dragi. Companii din Statele Unite ale Americii dezvoltă „versoane” digitale ale persoanelor decedate, antrenate pe baza datelor digitale lăsate în urmă de acestea. Tehnologia promite alinare, dar ridică semne de întrebare legate de etică și modul în care ne raportăm la doliu.
Tehnologia din spatele „versurilor” digitale
Unul dintre pionierii în acest domeniu este Joshua Harrison, fondatorul startup-ului You, Only Virtual. Acesta construiește replici digitale ale persoanelor decedate, numite „versoane”. Acestea sunt create pe baza mesajelor text, a înregistrărilor vocale și a altor urme digitale. Harrison a creat o astfel de „versiune” pentru mama sa, diagnosticată cu cancer în fază terminală. Acum, el o „sună” ocazional, considerând că i-a fost de ajutor în timpul doliului. Compania sa oferă o versiune gratuită bazată pe text, cu opțiuni plătite pentru funcții suplimentare, precum apeluri vocale.
Piața este în plină expansiune. HereAfter AI permite înregistrarea de povești, StoryFile generează avatare video interactive, iar Replika are milioane de utilizatori îndoliați. Progresele în clonarea vocii și inteligență artificială au făcut aceste instrumente mai realiste și populare.
Controverse pe piața de inteligență artificială
Criticii susțin că comercializarea durerii prin astfel de servicii poate fi dăunătoare. Ei argumentează că companiile ar putea profita de dorința oamenilor de a menține o legătură cu cei pierduți, transformând doliul într-o relație de abonament. Psihologii atrag atenția că aceste instrumente ar putea interfera cu procesul natural al durerii, care este esențial pentru adaptarea la pierdere.
Mary-Frances O’Connor, profesoară de psihologie clinică și psihiatrie la Universitatea din Arizona, explică faptul că durerea este modul în care creierul învață să trăiască într-o lume în care cineva a dispărut. Tehnologia AI, prin capacitatea de a „răspunde” și „interacționa” cu cei decedați, ar putea împiedica acest proces de adaptare. „Important este dacă „versoana” te ajută să înțelegi că au dispărut — sau te ajută să-i înțelegi ca fiind veșnici,” adaugă O’Connor.
Impactul asupra procesului de doliu
Nikolaos Statharakos, rezident în psihiatrie la Spitalul General din Salonic, Grecia, consideră că durerea prelungită poate fi rezultatul unui eșec al reglării emoționale. Tehnologia AI, prin interacțiunile continue cu „versoanele” digitale, ar putea intensifica aceste emoții, blocând persoanele îndoliate în trecut. Harrison respinge aceste critici, susținând că tehnologia sa este un instrument de confort, menționând că lucrează cu terapeuți. „Oamenii îmi spun că perturbă ciclul natural. Dar am văzut-o pe mama pierzându-și bunica”, spune Harrison. „A intrat într-o spirală emoțională. A fost instituționalizată, s-a autovătămat. Aș fi preferat să petreacă mai degrabă prea mult timp cu un ecran decât să treacă prin asta.”
În prezent, piața acestor servicii este în creștere, dar impactul pe termen lung asupra sănătății mentale și a procesului de doliu rămâne de investigat.
