Conform Mediafax: Misiune ambițioasă pe Phobos: Agenții spațiale de pe cinci continente își unesc forțele pentru a aduce mostre de pe satelitul lui Marte
Cinci dintre cele mai mari agenții spațiale ale lumii au demarat o misiune comună, de cinci ani, ce își propune o premieră în explorarea spațială: aterizarea unui prospector robotic și a unui rover pe Phobos, cel mai mare dintre cei doi sateliți naturali ai planetei Marte. Acest efort colectiv, condus de Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială (JAXA), a debutat cu lansarea navei spațiale de pe insula Tanegashima.
Deși, în ultimele cinci decenii, NASA a reușit să trimită nouă sonde pe Marte, iar China a realizat o premieră similară în 2021, explorarea sateliților marțieni, Phobos și Deimos, rămâne un teritoriu virgin. Mai mult, niciun actor din cursa spațială nu a reușit până acum să colecteze și să aducă pe Pământ mostre de rocă marțiană, cu atât mai puțin de pe sateliții săi. Dacă misiunea MMX (Martian Moons eXploration) va avea succes, fragmente din Phobos ar putea ajunge pe Terra în 2031.
„Există multă adrenalină, multă emoție și multă uimire”, a declarat astrofizicianul NASA Tom Statler, implicat în proiect. Japonia are un atu semnificativ în acest demers, având deja în palmares recuperarea a două mostre de asteroizi din centura cosmică. Phobos, descris ca o rocă neregulată, în formă de cartof, cu un diametru de doar 22 de kilometri, deține secrete care ar putea explica originea sateliților marțieni și, implicit, a sateliților naturali din alte sisteme planetare.
Ocolul spațial spre planeta roșie
Nava spațială MMX, cu o masă impresionantă de 5 tone și un buget de 578 de milioane de dolari, are ca obiectiv ajungerea pe orbita lui Marte până la sfârșitul verii anului viitor. Ulterior, se va sincroniza cu orbita strânsă a lui Phobos, înainte de a elibera roverul franco-german denumit Idefix, nume inspirat de un personaj din benzile desenate.
Acest rover, echipat cu patru roți, este proiectat să se redreseze singur în cazul unei aterizări cu roțile în sus. Totuși, riscurile rămân, întrucât o scufundare în solul moale sau o blocare între stânci ar putea compromite misiunea, după cum a precizat Julien Baroukh de la Agenția Spațială Franceză. Odată ce panourile solare sunt desfășurate, roverul nu mai are capacitatea de a se redresa, motiv pentru care se va deplasa cu o viteză extrem de redusă, de doar 1 milimetru pe secundă.
Idefix va acționa ca un „cercetaș pentru siguranță”, survola Phobos timp de 100 de zile, explorând terenul. Efortul de colectare a probelor de către nava-mamă, un modul de aselenizare staționar cu patru picioare, este programat pentru sfârșitul anului 2028 sau 2029. Controlorii de zbor japonezi vor ținti zone cu sol stabil, evitând solul pulverulent și terenul accidentat pentru a asigura succesul colectării mostrelor.
Tehnologie și premieră în explorarea sateliților marțieni
Misiunea MMX reprezintă un pas major în explorarea sistemului marțian, depășind limitele stabilite până acum. Aterizarea pe un corp ceresc atât de mic și cu o gravitație redusă precum Phobos prezintă provocări tehnologice unice. Abilitatea roverului de a funcționa într-un mediu necunoscut și de a colecta mostre fără a perturba prea mult suprafața este esențială.
Analiza ulterioară a probelor aduse pe Pământ ar putea oferi răspunsuri fundamentale despre formarea planetelor și a sateliților lor. Colaborarea internațională amplifică expertiza și resursele, transformând acest proiect într-un efort global de cunoaștere.
Sursa: Mediafax
