Reactorul 2 de la Centrala Nucleară Cernavodă va fi oprit în următoarele două zile, decizie luată ca urmare a atingerii unui nivel critic al Dunării, de -230 centimetri. Imaginile satelitare și datele de la European Drought Observatory confirmă o secetă severă în Europa, afectând în special regiunile care contribuie cu aproximativ 80% la debitul fluviului.
Pe fondul acestei situații, în spațiul online au apărut teorii ale conspirației, cea mai populară sugerând că țările riverane din amonte, precum Germania, Austria și Ungaria, ar fi „furat” sau reținut apa Dunării pentru nevoile proprii. Aceste afirmații au fost respinse de inginerul Paul Gheorghiescu, specialist cu peste 45 de ani de experiență în sectorul hidroenergetic, care a explicat pentru antena3.ro de ce o astfel de acțiune este imposibilă din punct de vedere științific.
De ce țările din amonte nu pot „fura” apa Dunării
Potrivit inginerului Gheorghiescu, vina aruncată asupra vecinilor din amonte pare logică, însă realitatea este alta. „Aportul părții superioare a bazinului Dunării, respectiv Germania și Austria, nu este deosebit de mare”, a precizat specialistul. Aproximativ 40-50% din debitul Dunării provine din zona Belgradului, prin afluenții principali: Drava, Velika Morava și Sava. Pe malul stâng, Tisa contribuie semnificativ. „Faptul că se constituie grosul alimentării în zona sârbească înseamnă că, și dacă ar vrea Germania să ne ia apă, nu are de unde”, a explicat inginerul.
Chiar dacă Germania dispune de 13 hidrocentrale pe Dunăre, acestea sunt de altă natură decât, de exemplu, Porțile de Fier 1. Cele mai puternice hidrocentrale germane, precum Kachlet, au o putere de 53 MW, mult sub cei 194,4 MW ai Porților de Fier 1. În plus, aceste instalații germane funcționează pe bază de stăvilare mobile, nu au lacuri de acumulare de mari dimensiuni și nu pot influența volumele de pe Dunăre, rolul lor fiind legat de hidroenergie și navigație.
Germania dispune de 27 de rezervoare de apă deținute de stat în regiunea Bavariei, cu o capacitate totală de 180 de milioane de metri cubi. Deși cifra pare impresionantă, inginerul Gheorghiescu o consideră „extrem de mică”. „Stocul anual care curge pe râurile României se ridică la 42 de miliarde de metri cubi”, a subliniat el. La un debit mediu al Dunării de aproximativ 6.000 de metri cubi pe secundă, cele 180 de milioane de metri cubi s-ar umple teoretic în câteva ore, însă infrastructura necesară unei astfel de operațiuni nu există. Chiar și cu un debit practicabil de 100 de metri cubi pe secundă, umplerea rezervoarelor ar dura aproximativ o lună. Țările riverane, inclusiv România, își constituie rezervele de apă încă din primăvară, neașteptând momentul secetei pentru a acumula.
Impactul secetei în România și în Europa
În România, 181 de localități cu sisteme centralizate de alimentare sunt afectate de deficitul de apă, alimentarea fiind restricționată sau intermitentă. Cele mai afectate județe sunt Alba (45 de localități), Neamț (39) și Bihor (30). Alte 96 de localități, care nu dispun de sisteme centralizate, sunt de asemenea afectate, în special în Botoșani (55 de localități).
Nivelul de umplere al celor 39 de lacuri de acumulare din România, la data de 9 august 2026, era de 70,63%, asigurând necesarul de apă brută pentru consumatori. Se estimează că la sfârșitul lunii august, cele 40 de lacuri de acumulare principale vor avea un coeficient de umplere de aproximativ 66%.
Datele oficiale și imaginile satelitare confirmă o scădere generală a nivelului Dunării și în Germania, Austria și Ungaria. De exemplu, la stația de măsurare de la Pfelling, Germania, nivelul Dunării era la 207 cm pe 11 august 2026, comparativ cu 303 cm în aceeași perioadă a anului precedent. Situații similare se înregistrează și în Austria și Ungaria, unde nivelul Dunării la Budapesta a atins un minim istoric de 28 de centimetri, blocând navigația.
În ceea ce privește Ungaria, o teorie a conspirației a vehiculat ideea deturnării apelor din bazinul Tisei pentru irigarea unui parc natural. Deși această operațiune a avut loc, volumul de apă implicat a fost de doar 2 milioane de metri cubi, o cantitate insignifiantă în comparație cu debitul Dunării. „E floare la ureche, abia au stropit. Ce înseamnă 2 milioane la stocul Dunării? Volumele astea nu intră în discuție”, a subliniat inginerul Gheorghiescu. Grandoarea fluviului face imposibilă influențarea sa punctuală de către acțiuni umane de mică anvergură.
Seceta care a lovit Europa Centrală, regiunea responsabilă de 80% din debitul Dunării, este principala cauză a scăderii drastice a nivelului apei, un fenomen vizibil chiar și din satelit.
