Conform Descopera: Diavolul de mare, candidat la titlul de cel mai inteligent pește
Reputația peștilor ca fiind creaturi cu memorie scurtă este, se pare, nemeritată. Cercetările recente sugerează că anumite specii de pești posedă capacități cognitive remarcabile, unii ajungând chiar să treacă parțial testul oglinzii, o probă utilizată pentru a evalua conștiința de sine. Întrebarea care animă comunitatea științifică este clară: care este, de fapt, cel mai deștept pește din apele lumii?
Principalul candidat, indicat de mulți cercetători, este diavolul de mare, genul Mobula. Acești pești se laudă cu cel mai mare creier dintre toate speciile de pești, nu doar în termeni absoluți, ci și în raport cu dimensiunea corpului. Migrațiile lor pe distanțe uriașe în căutarea planctonului implică necesitatea unor abilități avansate de orientare și coordonare. Mai mult, diavolii de mare și-au adaptat comportamentul pentru a exploata luminile artificiale emise de nave, care atrag organismele de care se hrănesc.
Potrivit organizației Oceana, anumite zone ale creierului acestor animale, responsabile pentru comunicare, învățare și rezolvarea problemelor, sunt deosebit de bine dezvoltate. Această caracteristică anatomice sugerează un potențial cognitiv superior.
Testul oglinzii și recunoașterea de sine
În 2016, un studiu a explorat capacitățile diavolilor de mare ținuți în captivitate. Animalele au fost supuse testului oglinzii, iar rezultatele au fost surprinzătoare. În loc să perceapă reflexia ca pe un alt individ, diavolii de mare au manifestat comportamente neobișnuite, interpretate ca încercări de a verifica dacă imaginea le aparține. Printre acestea se numără mișcări repetitive ale înotătoarelor din apropierea gurii și suflarea de bule în timp ce priveau în oglindă. Totuși, cercetătorii subliniază că pentru o demonstrație concludentă a conștiinței de sine, este necesară și aplicarea „testului marcajului”.
Un alt pește care a stârnit interesul specialiștilor este peștele sanitar. În experimente anterioare, exemplare ale acestei specii, observându-și o marcă aplicată pe corp în oglindă, au încercat să îndepărteze semnul. Acest comportament a fost interpretat de unii experți ca un posibil indiciu al recunoașterii propriei imagini.
Cu toate acestea, oamenii de știință avertizează că mărimea creierului nu este întotdeauna un indicator direct al inteligenței. Păsările, cu creiere mici, demonstrează adesea abilități cognitive impresionante, ceea ce sugerează că structura și organizarea creierului pot fi mai importante decât volumul său.
Definirea inteligenței în lumea animală
Evaluarea inteligenței la animale reprezintă o provocare complexă. Alecia Carter, specialistă în comportament animal de la University College London, explică dificultatea comparării speciilor foarte diferite din punct de vedere biologic. Fiecare organism se adaptează la propriul mediu, iar o abilitate crucială pentru o specie poate fi complet irelevantă pentru alta, fără ca acest lucru să indice o lipsă de inteligență.
Oamenii de știință suspectează că predispunerea umană este de a acorda valoare doar tipurilor de inteligență pe care le recunosc ușor. Există însă capacități cognitive la multe animale pe care abia începem să le înțelegem. De exemplu, studiile recente sugerează că melodiile balenelor cu cocoașă respectă principii fundamentale ale limbajului uman, iar cercetătorii explorează deja modalități de comunicare mai eficiente cu aceste mamifere marine.
Sursa: Descopera
