Conform Globalnation.inquirer.net: Trei mari puteri musulmane – Arabia Saudită, Turcia și Pakistanul – au semnat vineri un acord istoric de apărare, denumit „Acordul Comun de Apărare de la Mecca”. Pactul, menit să întărească descurajarea colectivă împotriva oricărei agresiuni, vine pe fondul unei incertitudini regionale sporite și al amenințărilor generate de conflictul din Iran.
Ceremonia de semnare a avut loc la Mecca, Arabia Saudită, cu participarea Prințului Moștenitor Mohammed bin Salman, a Președintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan, și a Prim-ministrului Pakistanului, Shehbaz Sharif. Alianța a fost comparată cu o structură de tip NATO, iar Ministerul de Externe pakistanez a declarat că un atac asupra unui membru va fi considerat un atac asupra tuturor.
O alianță defensivă cu multiple fațete
Experții subliniază însă că, cel puțin pe termen scurt, acest acord ar putea funcționa mai mult ca un mecanism de descurajare. Dania Thafer, director executiv al think tank-ului Gulf International Forum din Washington, a descris pactul ca fiind o „alianță de apărare elastică”. Ea a explicat că Arabia Saudită, aflată în centrul conflictului regional, beneficiază de o „stratificare a descurajării” prin prezența Turciei și a Pakistanului, ambele menținând relații atât cu Iranul, cât și cu Statele Unite.
Pe termen lung, obiectivele pactului vizează cooperarea în domeniul apărării, mai degrabă decât angajarea directă în conflicte. Andreas Krieg, lector în securitate la King’s College London, consideră că cele trei țări se completează remarcabil. Arabia Saudită dispune de resurse financiare, dar are o tehnologie de apărare limitată și o dependență istorică de SUA. Turcia și Pakistanul, pe de altă parte, au forțe armate puternice, Turcia având și un sector industrial de apărare avansat, ambele căutând investiții. Pakistanul este singurul stat membru al pactului care deține arme nucleare.
Un bloc strategic împotriva influențelor externe
În ceea ce privește țintele pactului, un oficial turc a declarat că acordul este pur defensiv și deschis și altor vecini regionali. Cu toate acestea, există o înțelegere generală că acordul reprezintă un factor de descurajare, în principal față de Iran și Israel. Khalid al-Jaber, director al Middle East Council on Global Affairs din Doha, a subliniat că obiectivele pactului nu vizează o victorie militară, ci „prevenirea hegemoniei”. El a avertizat că o influență americană diminuată ar putea lăsa regiunea sub dominația exclusivă a Israelului și Iranului, iar pactul de la Mecca este o încercare de a construi un „al treilea pol” capabil să echilibreze influențele.
Relațiile dintre statele semnatare și Israel sunt complexe. Pakistanul și Arabia Saudită nu recunosc oficial Israelul, deși se speculează pe seama unor legături secrete. Turcia recunoaște Israelul, dar relațiile sunt tensionate, Ankara acuzând Israelul de genocid în Gaza. Președintele Erdogan a considerat acțiunile israeliene în Siria și Liban o amenințare la securitatea turcă. Unii analiști israelieni văd pactul de la Mecca ca pe o provocare semnificativă, care îndepărtează perspectiva normalizării relațiilor cu Riadul și zădărnicește viziunea unui „Nou Orient Mijlociu”.
În Iran, reacțiile la noul pact sunt mixte. Ministrul de externe iranian, Abbas Araghchi, a postat pe platforma X (fostul Twitter) că „atunci când musulmanii stau uniți, putem înfrunta orice provocare din partea unor actori externi răuvoitori”. Această declarație a fost interpretată ca un semnal pozitiv, aliniindu-se cu retorica iraniană de a limita prezența americană în regiune. Unii observatori iraniei consideră că Arabia Saudită încearcă să profite de relațiile bune ale Turciei și Pakistanului cu Iranul pentru a-și spori securitatea. Totuși, alți politicieni iranieni au criticat pactul, susținând că Arabia Saudită nu este în siguranță nici cu SUA, nici cu noii săi parteneri.
Sursa: Globalnation.inquirer.net
