ULTIMA ORA
Sănătate

2012: Pământul, la un pas de catastrofa nucleară

Cristian Marinescu

Conform Descopera: Pământul a evitat pe muchie de cuțit o catastrofă tehnologică în 2012

Omenirea a beneficiat în vara anului 2012 de o conjunctură astrală incredibilă, evitând, fără să știe, o furtună solară de o intensitate excepțională. Acest fenomen, care ar fi putut afecta sateliții, comunicațiile și rețelele electrice globale, a traversat spațiul doar cu câteva zile după ce Pământul părăsise traiectoria sa.

O furtună solară ce ar fi putut paraliza lumea

Pe 23 iulie 2012, Soarele a emis una dintre cele mai puternice erupții înregistrate vreodată, o masă uriașă de plasmă și particule încărcate electric, denumită ejecție de masă coronală. Norul magnetic generat a vizat orbita terestră, însă planeta noastră se afla în alt punct al spațiului, diferența fiind de aproximativ nouă zile.

Sonda spațială STEREO-A a NASA, poziționată diferit față de Pământ, a detectat evenimentul. Analizele ulterioare, publicate în revista Space Weather, au relevat că intensitatea furtunii solare din 2012 a fost comparabilă cu celebra furtună Carrington din 1859, cel mai puternic eveniment geomagnetic documentat.

Spre deosebire de 1859, când omenirea depindea predominant de telegraf, economia mondială actuală se bazează pe sateliți, centre de date, sisteme GPS, internet, servicii bancare și rețele electrice interconectate. Această dependență extinsă face ca un eveniment similar să fie considerat mult mai periculos.

Consecințele dezastruoase ale unei furtuni solare

Specialiștii în meteorologie spațială avertizează de ani de zile că o furtună solară extremă ar putea cauza întreruperi masive de electricitate și comunicații. Sateliții ar putea fi compromiși sau scoși complet din funcțiune, iar transformatoarele electrice de mare putere ar putea ceda în cascadă, ca urmare a curenților geomagnetici induși în rețele.

Unele estimări indică pierderi economice de peste 2.000 de miliarde de dolari numai în primul an după un astfel de eveniment, fără a lua în calcul efectele pe termen lung asupra infrastructurii.

Furtuna din 2012 a fost deosebit de îngrijorătoare datorită vitezei sale neobișnuit de mari. Norul magnetic a parcurs distanța dintre Soare și orbita terestră în mai puțin de 19 ore, mult mai rapid decât majoritatea ejecțiilor coronale obișnuite. Cercetătorii suspectează că intensitatea fenomenului a fost amplificată de interacțiunea dintre multiple erupții solare produse într-un interval scurt.

NASA a catalogat ulterior evenimentul drept un „near miss”, o ratare la limită, subliniind că Pământul a fost salvat doar de poziția sa orbitală din acel moment. Agențiile spațiale monitorizează constant activitatea solară pentru a îmbunătăți sistemele de avertizare. Cu toate acestea, dependența lumii moderne de tehnologie face ca o erupție solară extremă să poată genera probleme serioase la nivel global. Omenirea nu poate preveni furtunile solare, ci doar să le detecteze și să minimizeze impactul. Soarele își urmează ciclul de activitate, iar un nou episod de intensitate ridicată este inevitabil.

Sursa: Descopera