Conform Qmagazine.ro: Mihail Udroiu, fost judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție și autor renumit în domeniul dreptului penal, atrage atenția asupra riscurilor care amenință justiția din România. Într-un interviu acordat Q Magazine, acesta disecă mecanismele prin care sistemul judiciar poate ajunge la eșec, subliniind impactul informațiilor strecurate pe lângă probă, a acuzațiilor considerate adevăruri înainte de verificarea lor și a judecătorilor care confirmă în loc să cântărească. Un pericol deosebit de insidios este dezinformarea organizată despre justiție, campaniile bazate pe cifre scoase din context și ura direcționată împotriva magistraților.
Sistemul judiciar, o oglindă a societății
Referindu-se la încrederea scăzută a populației în justiție, Udroiu afirmă că sistemul nu este străin de societate, ci generat din rândurile acesteia. „Cum e poporul, așa e și sistemul”, susține fostul judecător, accentuând necesitatea analizei propriilor virtuți și vicii pentru perfecționarea sistemului. Încrederea în justiție nu este un dat, ci o consecință a felului în care ideea de justiție și cea de dreptate tind să se îngemăneze. Când soluția unui dosar depinde de influență, de popularitate sau de presiunea mediatică, încrederea se prăbușește.
Udroiu subliniază că statul apără, pe lângă libertăți, și „pâinea și speranța zilei de mâine”. Un sistem disfuncțional generează circ ca o compensare la lipsa de mijloace. „Încrederea nu se câștigă arătând cât de mult pedepsești”, explică el, ci prin aplicarea scrupuloasă a legii, fie că se confruntă cu un om puternic sau cu unul fără apărare. Soluția pentru redobândirea încrederii constă în a repara mecanismul prin care cetățenii sunt judecați după dovezile concrete, nu după identitatea lor sau presiunea publică.
Esența statului de drept: controlul puterii
Fostul judecător de la Înalta Curte deplânge situația în care legile sunt supuse unor interpretări succesive, generând imprevizibilitate. „Un cetățean, ca și un judecător, trebuie să poată ști dinainte după ce reguli va fi judecat”, afirmă el. Previzibilitatea nu este un lux, ci o garanție constituțională a libertății. Schimbarea acestui aspect nu implică rescrierea articolelor, ci redarea stabilității codurilor legislative.
Udroiu analizează diferența dintre rolul procurorului și cel al avocatului. În timp ce procurorul propune o ipoteză, judecătorul o pune la încercare, iar avocatul slujește un om, clientul său. Magistrații, judecător și procuror, lucrează în numele legii și sunt datori cu obiectivitate și imparțialitate. Esența statului de drept, în viziunea sa, este „puterea care contrazice puterea”, iar curajul judecătorului de a contrazice puterea, chiar și atunci când aceasta devine incomodă, este vital. Un accent deosebit este pus pe faptul că cea dintâi datorie a unui judecător nu este să-l condamne pe vinovat, ci să împiedice condamnarea nevinovatului.
Sursa: Qmagazine.ro
