Sistemul de termoficare din București, ani de zile caracterizat prin pierderi din ce în ce mai mici, pare să fi intrat într-un nou ciclu de degradare accelerată. După o perioadă de optimism, în care reabilitările și investițiile parțiale au redus drastic avariile și pierderile, realitatea din teren sugerează că rețeaua subterană, în special în sezonul rece, cedează din nou. Potrivit datelor oficiale furnizate recent, debitul de adaos de apă, indicatorul crucial în evaluarea stării rețelei, a atins valori periculoase, apropiindu-se de pragul de 2.000 de tone de apă pe oră, o cifră pe care o amintește doar anii critici ai crizei de acum câțiva ani.
Reținere sau regres? Pierderi din ce în ce mai mari
De la minimalizarea pierderilor în 2023, când debitul de adaos scăzuse la 1.802 tone pe oră, datele pentru 2024 indică o revenire la niveluri similare cu cele mai grave episoade din trecut. Creșterea de aproape 200 de tone pe oră în doar un sezon sugerează nu doar apariția de noi fisuri majore, ci și reapariția vechilor avarii în magistralele principale, într-un ritm mai alert decât cele remediate. Sistemul, așadar, pare să revină la un ciclu de degradare, confruntându-se cu probleme istorice nerezolvate, și anume rețele vechi, fără modernizări conforme și cu echipamente de producție din ce în ce mai uzate.
În cazul în care aceste pierderi se vor menține, ele vor crește și costurile pentru municipalitate, fiind plătite sub formă de subvenții uriașe, precum și pentru consumatori, care resimt din plin impactul acestor defecțiuni. Într-o comparație ilustrativă, pierderea de apă orară ar putea umple aproximativ 14.691 de căzi de apartament, o cantitate suficientă pentru a satisface nevoile de igienă ale unui oraș de dimensiunea unui orășel de provincie, pe o singură oră.
Cât de fragile este rețeaua: Frontul de luptă al autorităților
Situația pe termen scurt s-a complicat și mai mult odată cu recentele avarii la CET Sud, cel mai mare punct de producție al agentului termic pentru București. În doar zece zile, o a doua avarie majoră a avut efecte devastatoare, lăsând aproape 3.500 de blocuri fără căldură și apă caldă, într-o perioadă în care temperaturile scad vertiginos. Acesta nu este un incident singular, ci parte dintr-un șir de probleme reactive, care scot la iveală fragilitatea sistemului de termoficare.
Contradicția evidentă constă în faptul că, deși în ultimele luni s-a înregistrat o anumită ameliorare a parametrilor de funcționare, în ultimele zile se văd din ce în ce mai clar semnele de epuizare și deteriorare. În ajunul anului 2026, aplicația Termoalert semnala aproape 100% funcționare, un scenariu rar pentru o zi geroasă, dar care ascunde o realitate de multe ori ascunsă sub confortul aparent. Este vorba despre o strategie de „tensie” temporară, în care șpătriile de apă de adaos și livrarea la parametri reduși permit sistemului să funcționeze, dar nu în condiții de durabilitate.
Cauzele acestei situații sunt multiple și adânc înrădăcinate. Instalațiile vechi, în special cele de la CET Sud, nu au fost modernizate conform legislației de mediu, iar anumite reparații și reporniri ale unor componente închise anterior în 2017 au început să afecteze în mod direct și sistemele de monitorizare, punând în pericol integritatea infrastructurii. În urmă cu câțiva ani, afirmațiile despre starea catastrofală a rețelei erau confirmate și prin rapoarte și investigații, dar soluțiile de modernizare au fost întârziate sau insuficiente, lăsând rețeaua într-un stadiu avansat de degradare.
În catalogul anilor de mandat: între promisiuni și realitate
Istoria acestei prăbușiri a infrastructurii de termoficare din Capitală include perioade de creșteri incrementale, dar și momente de criză acută, atunci când investițiile planificate au fost incomplete sau chiar abandonate. Sub conducerea fostului primar Sorin Oprescu, creșterile în amplasare în adaosul de apă aveau loc într-un ritm constant, însă sub mandatul Gabrielei Firea s-au înregistrat adevărate explozii ale avariilor, culminând cu pierderi de peste 20% în 2019-2020. Acum, administrarea actuală pare să se confrunte cu un sistem ce a atins limitarea resurselor și a fiabilității, doar cu speranța că revizuirile minore și mici reparații vor putea menține funcționarea pentru sezonul rece în curs.
Prezentul și viitorul sistemului de termoficare din București rămân incert, în condițiile în care problemele sunt accentuate de costuri uriașe generate de pierderi și de echipamente vechi, de multe ori depășite. Acest „balast” economic și tehnic afectează nu doar bugetul municipalității, ci și capacitatea sistemului de a oferi confort și siguranță cetățenilor.
Perspective și răspunsuri
Dincolo de cifrele alarmante, situația impune o reevaluare profundă a strategiei de modernizare și întreținere a rețelei. În timp ce autoritățile promit investiții și reabilitări, realitatea din teren și datele recente arată că repetarea acestei crize, dacă nu se va interveni radical, este inevitabilă. În cele din urmă, capacitatea de a restabili încrederea și funcționalitatea sistemului de termoficare depinde de voința politică, de resurse și, mai presus de toate, de voința de a moderniza infrastructura într-un mod durabil și cu adevărat eficient. Întrebarea rămâne dacă bucureștenii vor mai avea mult timp de suportat aceste fluctuții și dacă se va realiza, în sfârșit, reforma necesară pentru un sistem sustenabil și sigur.
Sursa: Buletin.de
