Conform Playtech.ro: Strămoșii noștri au renunțat la ochi, apoi i-au „reconstruit”
Cercetătorii de la Universitatea Lund și Universitatea Sussex au propus o nouă teorie captivantă pentru a explica diferențele fundamentale dintre ochii vertebratelor, insectelor, caracatițelor și calamarilor. Studiul, bazat pe analiza anatomiei, dezvoltării și funcționării celulelor fotosensibile la diverse speci de animale, sugerează o traiectorie evolutivă neașteptată pentru ochii noștri.
Potrivit scenariului, strămoșul comun al vertebratelor posedă inițial o pereche de ochi sau, cel puțin, două grupuri de celule sensibile la lumină, esențiale pentru orientare. Cu toate acestea, organismul a adoptat un stil de viață sedentar, fixându-se pe fundul oceanului și hrănindu-se prin filtrarea planctonului.
În aceste condiții, ochii laterali au devenit inutili din punct de vedere energetic. Ca urmare, aceștia au fost treptat pierduți. Creatura și-a păstrat însă un grup de celule fotosensibile poziționate central, pe cap, care ar fi evoluat ulterior într-un ochi median simplu. Acest organ rudimentar nu era capabil să formeze imagini complexe, servind probabil exclusiv la diferențierea dintre zi și noapte și la stabilirea direcției suprafeței apei.
Cum au reapărut ochii pereche la vertebratele active
După milioane de ani, descendenții acestui organism au revenit la un stil de viață activ, începând să înoate și să exploreze mediul înconjurător. Nevoia de a căuta hrană, de a detecta obstacolele și de a evita prădătorii a redevenit crucială.
Cercetătorii ipotezează că evoluția nu a recreat pur și simplu ochii laterali pierduți. În schimb, aceasta ar fi reutilizat elemente componente ale ochiului median. Din acest ochi central ar fi evoluat, așadar, noua pereche de ochi, capabilă să formeze imagini. Această abordare evolutivă „ocolită” ar putea explica arhitectura neobișnuită a ochiului vertebratelor.
Retina umană se formează din țesut cerebral, în timp ce ochii insectelor și ai cefalopodelor se dezvoltă din țesuturile tegumentare. Această diferență subliniază că vederea complexă nu a apărut o singură dată în istoria evoluției, ci a fost atinsă prin trasee biologice distincte, conducând la soluții similare din punct de vedere funcțional.
Sursa: Playtech.ro
