Conform Știrile ProTV: România dispune anual de aproximativ 42,38 miliarde de metri cubi de resurse interne regenerabile de apă dulce, o cantitate care reprezintă circa 0,1% din totalul mondial, conform datelor Băncii Mondiale, preluate din sistemul AQUASTAT al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). Aceste resurse interne regenerabile sunt definite ca apa dulce generată în interiorul țării prin scurgerea râurilor și reîncărcarea apelor subterane, neincluzând apele provenite din import.
La nivel global, distribuția resurselor de apă dulce este marcată de inegalități semnificative. Un număr restrâns de state dețin cea mai mare parte a acestor resurse, iar România se distanțează considerabil de marile puteri hidrografice ale lumii. Brazilia ocupă primul loc în acest clasament global, cu aproximativ 5.661 de miliarde de metri cubi de apă dulce regenerabilă anual, o cantitate ce echivalează cu 13,2% din totalul mondial. Prezența sistemului Amazonului contribuie decisiv la acest volum impresionant.
Urmează Rusia, cu aproximativ 4.312 miliarde de metri cubi, și Canada, cu 2.850 de miliarde de metri cubi. Primele cinci țări în acest clasament sunt completate de Statele Unite și China, fiecare cu aproximativ 6,6% din resursele regenerabile interne. Împreună, aceste cinci națiuni concentrează 43,2% din totalul mondial al resurselor regenerabile interne de apă dulce.
Resursele de apă dulce: volumul versus populația
Analiza volumului total de apă dulce nu oferă o imagine completă asupra disponibilității acesteia pentru populație. Raportarea resurselor la numărul de locuitori poate schimba radical perspectivele. Brazilia, deși lider mondial în volum total, coboară pe locul 24 în clasamentul per capita, cu aproximativ 26.918 metri cubi de apă pe persoană. Rusia se clasează pe locul 21, cu circa 29.895 metri cubi pe locuitor. Canada, datorită populației sale mult mai reduse în comparație cu imensitatea resurselor sale de apă, ajunge pe locul șase la nivel mondial în clasamentul per capita, o poziție mult mai apropiată de topul său din ierarhia volumului total.
Această distincție subliniază importanța factorilor precum geografia, distribuția populației, infrastructura și accesibilitatea, pe lângă simpla cantitate de apă disponibilă. La nivel regional, America Latină și Caraibe concentrează aproape o treime din resursele regenerabile interne de apă dulce, urmate de Asia-Pacific (aproximativ 29%) și Europa (16%). America de Nord dispune de circa 13%, datorită preponderent Canadei și Statelor Unite. Africa reprezintă aproximativ 9% din total, în timp ce Orientul Mijlociu deține doar 1%. Contrastul este și mai accentuat atunci când resursele sunt raportate la populație, șapte dintre cele 20 de țări cu cele mai mici cantități de apă dulce pe cap de locuitor fiind localizate în Orientul Mijlociu, iar alte șapte în Africa.
România și managementul resurselor de apă
În contextul global al distribuției inegale a apei, cei aproximativ 42,38 miliarde de metri cubi generați anual în România reprezintă o contribuție de 0,1% la totalul mondial. Datele Băncii Mondiale indică faptul că în anul 2022, retragerile totale de apă dulce din România au însemnat aproximativ 19% din resursele interne. Această cifră reflectă utilizarea resurselor disponibile, dar trebuie diferențiată de cantitatea totală de apă regenerabilă ce intră în ciclul natural al țării.
Sistemele acvatice precum fluviul Dunărea și rețeaua hidrografică internă asigură aportul anual de apă dulce, însă sustenabilitatea și gestionarea eficientă a acestor resurse rămân aspecte cruciale pentru viitor. Deși România dispune de o cantitate semnificativă de apă dulce regenerabilă în comparație cu multe alte țări, presiunea asupra acestor resurse poate crește din cauza cererii din agricultură, industrie și consumul populației.
Sursa: Știrile ProTV
