Conform Gândul: Xi Jinping, stratagemele liderului chinez
Președintele Chinei, XI JINPING, este un maestru în a valorifica momentele de criză, acționând strategic pentru a-și consolida puterea și influența. Analistul politic Simon Tisdall, de la publicația britanică The Guardian, compară situația cu ipoteza unui prim-ministru britanic care ar interzice scoțienilor propriul parlament, echipa națională de fotbal sau chiar arborarea drapelului lor. Astfel de măsuri ar genera o revoltă care ar putea distruge Regatul Unit.
Cu toate acestea, exact acest gen de politici pare să fie implementat de XI JINPING asupra celor aproximativ 125 de milioane de membri ai celor 55 de minorități etnice și religioase din China. Aceste grupuri, reprezentând circa 9% din populația țării, majoritar de etnie Han, se confruntă cu o politică de sinizare. XI JINPING susține că noua lege a „unității etnice” are rolul de a stimula identitatea și integrarea națională. Prin extinderea utilizării obligatorii a limbii mandarine, se promite îmbunătățirea perspectivelor de viață și de muncă pentru aceste comunități, liderul chinez îndemnându-le să se „îmbrățișeze strâns ca semințele de rodie” pentru construirea unei Chinei puternice și unite.
Opoziția minorităților și reacția internațională
Pe de altă parte, tibetanii, mongolii, uigurii și alte grupuri etnice, care își prețuiesc limba și tradițiile distincte, se opun vehement a ceea ce percep ca fiind o asimilare forțată. Aceștia văd în politicile actuale o încercare de a crea o monocultură conformistă și intolerantă, dominată de viziunea Partidului Comunist. Pentru ei, aceasta echivalează cu o „epurare etnică sub alt nume”.
Noua lege, deși nu a generat condamnări vehemente din partea guvernelor occidentale, a fost criticată aspru de organizații pentru drepturile omului, precum Amnesty International. Cazuri tragice, precum autoincendierea unui activist pentru Tibetul Liber în fața sediului ONU din New York, au atras pentru scurt timp atenția internațională. Represiunea din Tibet și lagărele din Xinjiang sunt prezentate ca exemple ale unui conflict național tot mai intens, condus de XI JINPING împotriva disidenței, diferenței și diversității. Legea și pedepsele sale stricte vizează și cetățenii chinezi din străinătate, accentuând eforturile de a impune o populație docilă și intimidată politic.
Fatalism occidental și ambiții globale
Simon Tisdall subliniază un „fatalism debilitant” care pare să fi cuprins Occidentul în fața comportamentului Chinei pe diverse planuri: persecutarea minorităților, subminarea democrației în Hong Kong, urmărirea penală a activiștilor pro-democrație și suprimarea grupurilor religioase independente. China lui XI JINPING este percepută ca fiind prea mare, prea puternică economic și prea amenințătoare militar pentru a putea fi influențată sau controlată. Multe democrații occidentale, inclusiv Marea Britanie, ezită să adopte o politică coerentă față de China, balansând dificil interesele comerciale cu cele de securitate și evitând abordarea problemelor legate de drepturile omului.
Aceste politici agresive ale lui XI JINPING nu se limitează la sfera internă. Aflat la putere de aproape 15 ani, liderul chinez de 73 de ani devine tot mai încrezător în urmărirea obiectivelor sale internaționale: impunerea Chinei ca putere globală dominantă, retrogradarea Statelor Unite și transformarea țării sale în centrul unei noi ordini multipolare. Planurile includ preluarea Taiwanului și obținerea supremației incontestabile în regiunea Asia-Pacific, totul sugerând o încununare a statutului său ca cel mai important lider chinez de la MAO ZEDONG încoace.
Fronturi de provocare și oportunitatea Trump
Pe alte fronturi, XI JINPING provoacă SUA și Occidentul. China intenționează să furnizeze Iranului rachete și sisteme de apărare antiaeriană, oferă sprijin material agresiunii Rusiei în Ucraina și recurge la tactici comerciale agresive. Restricționarea exporturilor de minerale rare și blocarea vânzărilor de tehnologie legată de drone sunt exemple de măsuri menite să afecteze economiile occidentale. Poziția tot mai asertivă a lui XI JINPING este, în mare parte, facilitată de orientarea politicii externe a lui DONALD Trump, care a slăbit legăturile cu aliații tradiționali ai SUA și a creat percepția unui partener internațional nesigur. Pentru China, această situație reprezintă o oportunitate de AUR de a-și extinde influența pe cât timp durează.
Sursa: Gândul
