Conform Descopera: Independența feminină, pretext pentru acuzații de vrăjitorie în istorie
De-a lungul istoriei, femeile care și-au asumat independența financiară, moștenind proprietăți, dezvoltând afaceri sau practicând meserii considerate tradițional masculine, au devenit, în mod paradoxal, ținte ale acuzațiilor de vrăjitorie. Fenomenul, larg răspândit în Europa și în coloniile americane, subliniază modul în care autonomia și puterea economică a femeilor erau percepute ca o amenințare în societățile patriarhale.
Un exemplu elocvent este cel al KATHERINEI HARRISON, o văduvă din WETHERSFIELD, CONNECTICUT. După moartea soțului său, a devenit cea mai bogată femeie din localitate. În loc să se recăsătorească, a preluat administrarea fermei, ocupându-se de creșterea animalelor, producția de bere, torsul lânii și apicultură. Descrisă ca fiind inteligentă, hotărâtă și vocală, practica chiar și astrologia.
Vindecarea și averea, motive de stigmatizare
În 1668, KATHERINE HARRISON a fost acuzată de vrăjitorie. Printre acuzații se numărau divinația, vindecarea și folosirea unor puteri supranaturale pentru a-și spori profiturile și a afecta activitatea vecinilor. Mai mulți bărbați au susținut că afacerile lor au fost „fermecate”, un croitor afirmând că din cauza ei a cusut greșit mânecile unei haine de șapte ori la rând. Deși dovezile erau slabe, KATHERINE HARRISON a fost condamnată, magistratul cruțându-i viața, dar alungând-o din oraș.
Istoricul american CAROL F. KARLSEN a identificat un tipar clar: femeile care moșteneau proprietăți într-o societate unde averea era, în mod tradițional, destinată bărbaților, erau disproporționat de des acuzate de vrăjitorie. Acest fenomen nu s-a limitat la continentul american.
Domenii profesionale și risc crescut
Un studiu realizat de cercetătoarea PHILIPPA CARTER, citat de The Guardian, indică faptul că, în Europa secolelor XVI și XVII, femeile active în domenii precum medicina, producția alimentară, creșterea animalelor sau industria lactatelor aveau un risc mai mare de a fi acuzate de vrăjitorie.
Vindecătoarele erau în mod special vulnerabile. Deși erau respectate în comunitățile lor pentru utilizarea plantelor medicinale și asistența la nașteri sau tratarea rănilor, instituțiile religioase și academice au început să le prezinte ca practicante ale magiei. Chiar papa IOAN al XXII-lea avertiza deja în 1325 asupra femeilor care practicau medicina fără o educație formală.
Cazul AGNES SAMPSON, o vindecătoare scoțiană executată în urma proceselor de vrăjitorie din NORTH BERWICK, ilustrează pericolul acestei stigmatizări. Peste jumătate dintre acuzațiile formulate împotriva sa vizau activitatea sa de vindecătoare. Deși astăzi termenul de „vrăjitoare” a căpătat uneori conotații de simbol al intuiției și independenței feminine, acesta păstrează amintirea unei metode folosite de-a lungul secolelor pentru a sancționa femeile care dobândeau autonomie, autoritate și putere economică.
Sursa: Descopera
