Catalogul clasic, o relicvă încă prezentă în școlile românești, așteaptă digitalizarea totală
Deși cataloagele pe hârtie nu mai sunt obligatorii de aproximativ trei ani, acestea încă supraviețuiesc în multe școli din România. Principalul motiv este simplu: lipsa unui sistem public, gratuit și unitar de catalog electronic. Această situație persistă, în ciuda eforturilor de digitalizare a sistemului educațional, și ridică semne de întrebare cu privire la ritmul de modernizare a școlilor.
Claudia Teodorescu, reprezentant al Ministerului Educației, a recunoscut dificultățile întâmpinate, subliniind că „este vina noastră, pentru că nu am reușit să retehnologizăm baza de date”. Lipsa unei platforme naționale funcționale este principalul obstacol în eliminarea completă a documentelor pe hârtie. În prezent, școlile pot utiliza cataloage electronice, însă acestea sunt, în marea lor majoritate, soluții private. Costurile generate sunt suportate de unitățile de învățământ sau de autoritățile locale. Ministerul nu poate impune tranziția la catalogul electronic fără a oferi o alternativă gratuită.
Un proiect ambițios în așteptare
Ministerul Educației lucrează la un proiect vast care vizează centralizarea tuturor informațiilor din sistemul de învățământ într-o singură platformă digitală. Aceasta ar include catalogul electronic, portofoliul elevului și al profesorului, integrate într-un sistem unitar. Obiectivul este ca toate datele – note, prezențe, diplome, activități sau situații administrative – să fie accesibile într-un mod eficient.
„Sperăm ca în trei ani să fie gata și să avem un catalog electronic public la nivel național”, a declarat reprezentanta ministerului. Implementarea acestui proiect presupune o investiție majoră și o muncă complexă de integrare a datelor existente, ceea ce a dus la amânarea termenului inițial.
Discrepanțe majore între școli
În prezent, aproape jumătate dintre școlile din România folosesc deja diverse forme de catalog electronic. Acestea nu sunt, însă, unitare și nu comunică între ele, creând diferențe semnificative între unități. Majoritatea școlilor digitalizate se află în București și în județe precum Suceava, Cluj sau Brașov. În alte zone, utilizarea acestor sisteme este încă limitată, evidențiind faptul că digitalizarea educației depinde, în mare măsură, de resursele locale.
Ideea unui catalog electronic național nu este una recentă. În ultimii 10 ani, au existat mai multe proiecte similare, finanțate inclusiv din fonduri europene, însă niciunul nu a fost implementat complet. Sistemele SIIIR sau SIMS sunt exemple în acest sens, rămânând incomplete sau abandonate. Autoritățile încearcă în prezent să relanseze acest proces printr-un nou proiect, finanțat din fonduri europene, în valoare de aproximativ 100 de milioane de euro.
Un catalog electronic național ar reduce birocrația din școli și ar permite acces rapid la informații pentru elevi, profesori și părinți. De asemenea, ar facilita interconectarea cu alte sisteme, precum cele din sănătate sau administrație, simplificând procese precum acordarea burselor sau verificarea statutului elevilor. Legea Educației prevede ca acest sistem să funcționeze în regim cloud și să permită, în viitor, inclusiv organizarea examenelor în format digital. Ministerul Educației a anunțat că, în prima fază, prioritare sunt testele naționale, iar ulterior vor fi digitalizate și examenele de bacalaureat.
Sursa: Playtech.ro
