Conform HotNews: Energie pe cărbune: o tehnologie depășită, în ciuda nevoilor actuale
România, la fel ca multe alte țări europene, a fost nevoită să reevalueze utilizarea energiei pe bază de cărbune, în special în contextul crizelor energetice recente. Cu toate acestea, experții subliniază că revenirea la această tehnologie ar fi echivalentă cu o întoarcere la utilizarea pagerelor, o tehnologie considerată depășită în era smartphone-urilor. Potrivit Corinei Murafa, specialist în energie, arderea cărbunelui, chiar și cu cele mai bune tehnologii disponibile, accelerează schimbările climatice și creează un cerc vicios care afectează negativ alte surse de energie.
Capacitatea reală a centralelor pe cărbune, sub cea instalată
În prezent, România dispune de aproximativ 1600 de megawați instalați pe cărbune, însă în perioadele de vârf ale consumului din această vară, aceste centrale nu au depășit o producție de 800-900 de megawați. Aceasta înseamnă că aproximativ 60-70% din capacitatea instalată a fost, de fapt, utilizată. Motivele invocate pentru această subutilizare sunt legate de costurile ridicate de operare și de inadecvarea tehnică și comercială a unor unități. Traderii de energie preferă să importe energie la prețuri mai mici, în loc să achiziționeze de la Complexul Energetic Oltenia, ale cărui centrale sunt comparate cu automobile „Trabant” din anii ’80, producând energie la un cost foarte ridicat. Această situație ridică întrebări despre rentabilitatea redeschiderii unor grupuri învechite, mai ales că resursele locale de lignit nu ar fi suficiente pentru a le alimenta, generând noi dependențe externe.
Polonia și Germania: exemple de tranziție energetică în ritm diferit
Comparativ cu România, care avea inițial 20% din mixul energetic pe bază de cărbune, Polonia pornea de la 90%, ceea ce a permis o negociere a unui termen mai îndepărtat pentru eliminarea acestei surse. Totuși, Polonia a investit masiv în regenerabile, triplându-și capacitatea în ultimii ani, ajungând acum la 50% din mix. Germania, în ciuda unui guvern conservator, menține termenul de 2038 pentru renunțarea completă la cărbune. În ceea ce privește România, un grup de consultanți, condus de Corina Murafa, a recomandat Guvernului un termen rezonabil pentru ieșirea din utilizarea cărbunelui, estimat inițial la 2027-2028, termen negociat ulterior cu Comisia Europeană până în 2032.
Noi tehnologii energetice: riscuri și oportunități
Proiectul minireactoarelor nucleare de la Doicești, deși ar putea rezolva problemele de răcire de la Cernavodă, reprezintă o tehnologie nouă și nedovedită, cu costuri potențial mult mai mari comparativ cu soluțiile regenerabile. Investiția ar implica fonduri publice substanțiale, iar prețul estimat per megawatt ar fi de opt ori mai mare decât cel al energiei regenerabile cu stocare. În paralel, stocarea energiei pe baterii este considerată o prioritate neglijată în strategiile energetice naționale, din cauza intereselor comerciale și politice dominante în sectoarele gazelor, nucleare și cărbunelui, unde companiile de stat dețin un rol central. Există, de asemenea, oportunitatea valorificării industriei locale de baterii pentru crearea unui lanț valoric integrat, reducând dependența de tehnologia chineză.
Dependența de tehnologia chineză și viitorul gazului din Marea Neagră
Deși dependența de tehnologia chineză în domeniul energiei regenerabile prezintă riscuri, aceasta este considerată diferită de dependența de combustibili fosili. Uniunea Europeană promovează principiul „made in Europe”, impunând ca proiectele energetice finanțate din fonduri publice să includă minimum 40-50% din componente fabricate în Europa. În ceea ce privește gazul din Marea Neagră, exploatarea sa, estimată la 10 miliarde de metri cubi pe an, nu va fi suficientă pentru a acoperi planurile actuale de consum, mai ales în contextul cererii europene și a riscurilor de securitate în regiune. De asemenea, gazul extras va fi scump, fiind foarte căutat pe piața europeană.
Principalele probleme ale sistemului energetic românesc includ politizarea, corupția și lipsa de transparență, care au dus la amânarea proiectelor și la implementarea întârziată a directivelor. Utilizarea neeconomică a resurselor, centralizarea deciziilor în detrimentul energiei descentralizate și reticența la inovație, precum și lipsa unei culturi a eficienței energetice, contribuie la situația actuală. Cu toate acestea, apariția prosumatorilor și a tehnologiilor verzi, alături de apartenența la Uniunea Europeană, oferă motive de optimism pentru viitorul energetic al României.
Corina Murafa va oferi detalii suplimentare despre cauzele crizei de la Cernavodă într-un interviu publicat mâine în HotNews.
Sursa: HotNews
