Conform Libertatea: Criza energetică din Bucureștiul interbelic: Hidrocentrala Dobrești, o poveste despre ambiție și dispute financiare
Orașul București s-a confruntat, în perioada interbelică, cu o criză energetică majoră, cauzată nu de factori climatici, ci de o dispută complexă cu un consorțiu financiar străin. Problema centrală a fost blocarea funcționării hidrocentralei de la Dobrești, principala sursă de electricitate a Capitalei la acea vreme, conform publicației Buletin de București.
Hidrocentrala Dobrești, o investiție ambițioasă marcată de dificultăți
Construită între anii 1928 și 1930 pe râul Ialomița, hidrocentrala de la Dobrești a fost concepută special pentru a alimenta exclusiv Bucureștiul. La momentul inaugurării, ea reprezenta cea mai mare centrală hidroenergetică funcțională din România, cu o putere instalată de 16 MW și o linie de înaltă tensiune de 110 kV dedicată Capitalei. Construcția a fost realizată de un consorțiu franco-belgian, prin Societatea Ialomița, cu finanțare din partea Primăriei București, proiectul fiind finalizat într-un timp record de 16 luni, cu participarea a 4.000 de muncitori.
Dispute financiare și tentative de monopol
Problemele au apărut rapid, odată cu criza economică globală din 1929. Deprecierea dolarului american a afectat contractele încheiate, generând cereri de despăgubiri din partea companiei executante, Hydrofina. Consorțiul a invocat fluctuațiile cursului valutar și a solicitat fonduri suplimentare de la autoritățile locale. Oficialii români au catalogat aceste cereri ca fiind „oneroase și de neacceptat”, transformând disputa financiară într-o criză diplomatică. În încercarea de a-și recupera pierderile, consorțiul a amenințat Primăria București cu procese în instanțe internaționale de arbitraj. Mai mult, a propus preluarea centralelor Grozăvești și Filaret printr-un contract de închiriere, sub pretextul eficientizării rețelei energetice. Această ofertă ascundea însă o strategie de monopolizare a infrastructurii energetice critice din București. Primăria a respins ferm propunerea, blocând astfel extinderea influenței consorțiului asupra altor facilități energetice importante.
Naționalizare și despăgubiri considerabile
Litigiul dintre Primăria București și Hydrofina a durat șapte ani. Expertizele realizate de o comisie municipală au demonstrat că instalațiile erau în stare perfectă de funcționare, infirmând acuzațiile de ineficiență aduse de consorțiu. Contextul politic european al anilor ’30, marcat de ascensiunea Germaniei naziste, a influențat cursul evenimentelor. Hydrofina a ales să renunțe la litigiu și a solicitat lichidarea rapidă a contractului. În toamna anului 1938, Guvernul României a decis naționalizarea hidrocentralei Dobrești, aprobând plata unor despăgubiri substanțiale. Ziarul Timpul din acea perioadă a consemnat suma colosală de 120 de milioane de lei, echivalentul a aproximativ 25 de milioane de euro la valoarea actuală, care urma să fie achitată în 46 de rate trimestriale. Astfel, hidrocentrala Dobrești și linia de înaltă tensiune au intrat în proprietatea statului român, fiind administrate ulterior de societatea Gazelectra.
Moștenirea energetică a hidrocentralei Dobrești
În prezent, hidrocentrala Dobrești continuă să funcționeze în portofoliul Hidroelectrica. În iulie 2026, compania a publicat o procedură pentru lucrări de hidroizolații și reparații curente la centrală. Hidroelectrica are, de asemenea, în derulare un proiect de modernizare a stațiilor electrice ale CHE Dobrești, cu termen de finalizare în 2027, proiect ce vizează explicit stația de 110 kV a centralei. Deși multe dintre instalațiile originale sunt încă în uz, capacitatea sa de 16 MW reprezintă o mică parte din puterea totală a centralelor termice ELCEN din București.
Sursa: Libertatea
