Conform Buletin.de: Lucrările de reabilitare a șinelor de tramvai pe strada Armand Călinescu din București au fost suspendate temporar după ce escavatoarele au scos la iveală vestigii istorice. Descoperirea a transformat șantierul într-un depozit improvizat de materiale, iar autoritățile rămân discrete, la fel ca în cazul proiectului de la Planșeul Unirii.
Colega mea, DENIZ GARGULI, a documentat situația, constatând neglijența și ignoranța manifestate pe șantier. Analiza unor hărți vechi sugerează importanța istorică a zonei, unde ar fi putut exista construcții din secole anterioare.
Experiențele similare din alte capitale europene arată că astfel de descoperiri pot fi integrate în proiectele de infrastructură, devenind un atu cultural. În LONDRA, proiectul CROSSRAIL a integrat excavațiile arheologice, inclusiv situri din epoca romană și gropi comune din perioada ciumei, într-o campanie de recuperare a memoriei urbane. Programul de Artă CROSSRAIL a adus împreună artiști și arhitecți de renume mondial.
La AMSTERDAM, construcția liniei de metrou Nord-Sud a scos la lumină peste 700.000 de artefacte, de la unelte din epoca de piatră până la obiecte din istoria recentă. Proiectul „BELOW THE SURFACE” a finanțat cercetarea acestor vestigii, demonstrând o abordare respectuoasă față de istoria subterană.
În ROMA, inaugurarea stației COLOSSEO de pe Linia C a metroului a implicat tehnici de înghețare a solului pentru protejarea vestigiilor fragile. De-a lungul a 11 ani de șantier, au fost descoperite puțuri antice, cazărmi militare și mozaicuri, care au fost ulterior expuse publicului.
SALONIC a demonstrat, de asemenea, o integrare a istoriei în infrastructură. Stația VENIZELOU a fost proiectată astfel încât un bulevard pavat antic să rămână expus deasupra peroanelor, permițând vizitatorilor să pășească pe urmele istoriei.
În contrast, în București, justificările oferite pentru accelerarea proiectelor de infrastructură, precum „siguranța orașului” și „fluidizarea traficului”, au fost folosite ca paravan pentru ignorarea patrimoniului istoric. Cercetările arheologice sunt adesea secrete, protejate de drepturi de autor, iar spațiul public devine un loc lipsit de memorie.
Refuzul de a transforma șantierele în muzee sau de a recupera descoperirile pentru generațiile viitoare duce la formarea unor cetățeni dezrădăcinați. Prezența unui „suveranism de mușama”, care apără agresiv limba română, dar ignoră istoria palpabilă, strivită sub șenilele excavatoarelor, evidențiază o ipocrizie colectivă. Autoritățile par a prefera „betonarea rapidă” și „tăierile de panglici” în detrimentul respectului pentru trecutul orașului.
Lucrările de pe strada Armand Călinescu exemplifică această mentalitate, unde zidurile vechi descoperite sunt lăsate de izbeliște, transformate în gropi de gunoi. Un spațiu public fără memorie și fără un omagiu adus celor care au locuit înaintea noastră nu poate pretinde respect din partea locuitorilor săi. Respectul, în acest context, ar trebui să emane de la autorități, nu să fie așteptat o dată la patru ani.
Sursa: Buletin.de
