O nouă cercetare aruncă o umbră serioasă asupra modului în care înțelegem originea pandemiilor. Studiul, analizând genomurile unor virusuri cunoscute, sugerează că agenții patogeni nu au nevoie de „mutanții magice” pentru a începe să se răspândească la oameni, ci mai degrabă contextul și oportunitățile de contact joacă un rol crucial. Concluziile cercetătorilor ar putea schimba abordarea globală a prevenirii bolilor infecțioase.
Virusurile nu au nevoie de transformări majore pentru a infecta oamenii
Studiul a analizat virusuri precum gripa A, Ebola, SARS-CoV-2 și altele, concentrându-se pe perioada dinaintea momentului în care acestea au „sărit” la oameni. Cercetătorii au încercat să identifice semnale evolutive care să indice o adaptare specifică, o „pregătire” a virusului pentru a infecta o nouă gazdă. Rezultatele au fost surprinzătoare: în majoritatea cazurilor, nu au fost detectate astfel de semnale.
Potrivit analizei, capacitatea de bază a multor virusuri de a infecta oameni exista deja, iar ceea ce a declanșat epidemiile a fost, în primul rând, expunerea umană. Echipa de cercetare a folosit o metodă filogenetică pentru a măsura presiunea selecției asupra genomurilor virale în diferite etape: în gazdele naturale, pe parcursul evoluției imediate înainte de „spillover” (trecerea la o altă specie) și la începutul transmiterii între oameni. Concluzia generală a fost că schimbările majore apar, de obicei, după ce virusul începe să circule în populația umană.
Această descoperire are implicații importante, în special în legătură cu originile COVID-19. Autorii studiului afirmă că modelul evolutiv al SARS-CoV-2 nu arată dovezi ale unei adaptări prelungite într-o gazdă intermediară sau ale unei selecții într-un laborator. Conform cercetătorilor, lipsa acestor semnale este chiar ceea ce ne-am aștepta să vedem într-un eveniment zoonotic natural.
Risc crescut din cauza contactului cu animale
Concluzia că virusurile nu necesită mutații excepționale înainte de a infecta oamenii ar putea părea liniștitoare la prima vedere, însă efectul este invers. Dacă pandemia nu depinde neapărat de genele modificate, riscul general crește. Cu alte cuvinte, nu trebuie să așteptăm „monstrul perfect” din natură; este suficient ca un virus comun să aibă ocazia potrivită.
Oamenii au creat numeroase astfel de contexte. Contactul apropiat cu animalele domestice, extinderea agriculturii, distrugerea habitatelor și comerțul cu animale sălbatice cresc posibilitățile de „spillover”. Studiul subliniază importanța prevenirii, care nu ar trebui să se limiteze la monitorizarea mutațiilor, ci și la reducerea situațiilor care favorizează contactul dintre oameni și virusurile animale.
Cercetarea oferă și o excepție. O analiză a reapariției gripei H1N1 din 1977 sugerează o posibilă origine de laborator, similară cu virusurile modificate în laborator sau cu unele vaccinuri vii atenuate. Această comparație sporește credibilitatea studiului, demonstrând că metodele pot distinge între originea naturală și cea de laborator.
O schimbare de abordare pentru viitor
Dacă virusurile nu au nevoie de mutații majore înainte de a „sări” la oameni, sistemele de supraveghere trebuie să devină mai ample, rapide și integrate. Accentul ar trebui pus pe monitorizarea virusurilor din animale, pe identificarea zonelor de risc ridicat și pe limitarea expunerilor repetate.
Mesajul public trebuie, de asemenea, ajustat. Dezbaterile despre pandemii s-au concentrat adesea pe ideea unei mutații excepționale. Noul studiu arată că, uneori, virusurile sunt deja pregătite, iar diferența o face întâlnirea cu oamenii.
Înțelegerea că pandemiile nu sunt doar accidente biologice, ci și consecințe ale proximității pe care o construim este vitală. Prevenția reală începe nu doar în laboratoare, ci și în ferme, piețe și la granița dintre orașe și habitatele sălbatice.
Sursa: Playtech.ro
