Examenul de titularizare, considerat mult timp piatra de temelie a carierei didactice în România, ar putea fi în curând o relicvă a trecutului. Sistemul actual, care oferă stabilitate pe post după promovarea unui examen, este pus sub semnul întrebării. Experții și chiar cadrele didactice active ridică semne de întrebare cu privire la relevanța sa în contextul educațional actual.
Ce presupune titularizarea în prezent
Titularizarea reprezintă, în esență, un concurs național. Prin intermediul acestuia, profesorii pot obține un post permanent într-o școală de stat. Cadrele didactice care promovează acest examen beneficiază de o stabilitate profesională importantă. Ei nu mai sunt nevoiți să susțină anual concursuri pentru a-și păstra catedra. Cei care nu reușesc să obțină titularizarea rămân suplinitori, angajați pe perioadă determinată.
Examenul constă într-o inspecție la clasă și o probă scrisă. Aceasta din urmă evaluează cunoștințele de specialitate și didactica disciplinei. Pentru a fi titularizat, un profesor trebuie să obțină nota minimă 7 la ambele probe.
Stabilitate versus plafonare
Profesorul Doru Căstăian, specialist în științe sociale cu experiență la catedră, observă o problemă majoră. Stabilitatea oferită de titularizare poate conduce la plafonare. „În momentul în care nu mai există nicio presiune, e destul de ușor să te complaci,” spune Căstăian. De asemenea, profesorul consideră că sistemul îngreunează accesul în învățământ pentru cei cu vocație. Un profesor care obține rezultate foarte bune, dar nu se poate titulariza, rămâne cu o simplă notă. Căstăian subliniază că examenul actual „reflectă cunoștințe, nu competențe”. Inspecțiile la clasă nu oferă o imagine completă asupra capacităților reale ale unui profesor.
Vali Neagu, profesoară de Limba și Literatura Română, este de acord că examenul nu evaluează suficient competențele didactice. Ea subliniază importanța abilităților de comunicare, de management al clasei, adaptabilitate și relaționare. „Un profesor bun nu este neapărat cel care scrie cel mai bine la un examen, ci cel care reușește să producă învățare reală,” spune Neagu. De asemenea, ea menționează că examenul nu ia în considerare contextul local și nevoile specifice ale elevilor.
Recomandări și alternative pentru viitor
Experții OCDE au analizat sistemul de titularizare din România de două ori. Concluzia a fost aceeași: examenul actual nu este cel mai eficient instrument de selecție și menținere a cadrelor didactice. OCDE recomandă înlocuirea acestuia cu evaluări periodice axate pe competențe. Daniel David, fost ministru al Educației, a propus un „examen național de licențiere în învățământ”. Cei care obțin nota minimă 7 ar deveni licențiați, cu drept de a ocupa posturi în sistem. Atât David, cât și OCDE, sugerează importanța evaluărilor periodice.
Vali Neagu este de părere că sistemul actual poate fi îmbunătățit prin reducerea ponderii probei scrise, introducerea unui stagiu practic evaluat și organizarea de concursuri la nivel de școală. De asemenea, Neagu consideră că titularizarea ar trebui oferită după confirmarea competenței în timp. Examenul de titularizare, în forma sa actuală, este considerat insuficient și rigid. Acesta trebuie integrat într-un sistem mai amplu, care să pună accent pe practică și responsabilitate profesională, nu doar pe rezultatele din ziua examenului.
