Recent a fost lansată cartea „Spațiul Celibidache”, o biografie semnată de Stejărel Olaru, cunoscut pentru volumele sale de non-ficțiune. Cartea este scrisă într-un mod captivant, oferind informații inedite despre viața marelui dirijor român Sergiu Celibidache, precum și despre relația sa cu regimul comunist din România. Autorul descrie în detaliu modul în care fostul regim a încercat să-l atragă și să-l monitorizeze, folosind serviciile Securității, sau a fost de aceeași parte cu el, refuzând colaborarea, considerându-l „nebun”.
Fără îndoială, Sergiu Celibidache a fost cel mai important dirijor român și unul dintre cei mai mari în lume. Deși avea un profund atașament pentru țara sa, el nu și-a realizat studiile muzicale în România, ci le-a făcut în Germania, la prestigioasa Academie din Berlin, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. În 1945, a fost numit dirijor principal al Filarmonicii din Berlin, cea mai renumită orchestră a vremii, funcție pe care a deținut-o până în 1954, când a fost înlocuit de Herbert von Karajan. Totuși, nu s-a întors în România și și-a continuat cariera internațională, conducând diverse orchestre până în 1979, iar apoi a fost dirijorul principal al Orchestrei din Munchen până la sfârșitul vieții, în 1996.
Biografia descrie copilăria sa – născut la Roman în 1912 și crescut la Iași din 1914 – și perioadele sale de studii în Germania, precum și cele mai importante momente din cariera sa, marcate de conflicte și neînțelegeri. Olaru explică, de asemenea, când și cum regimul comunist a decis să îl monitorizeze pe dirijor, deși acesta se afla în exil. Din documentele Securității și ale arhivelor arată că, în anii 1950, autoritățile au încercat să-l recruteze ca agent de influență, dar au renunțat când au realizat că Celibidache devenise o personalitate de notorietate internațională și nu putea fi controlat.
În anii 1960, după ce au înțeles mai bine cine era el, autoritățile comuniste au schimbat strategia: ar fi dorit să-l ademenească să concerteze în țară, pentru a spori influența regimului atât la nivel intern, cât și internațional. În carte sunt prezentate astfel de episoade, inclusiv rețeaua de agenți ce includea muzicieni autohtoni și membri ai familiei sale.
Structurată într-un mod valoros, cartea „Spațiul Celibidache” de Stejărel Olaru are un stil clar și accesibil, atrăgând și cititorii mai puțin familiarizați cu muzica clasică. Metoda cercetării riguroase folosită de autor scoate în evidență povestea mai puțin cunoscută a unui geniu al muzicii, mereu în căutarea perfecțiunii și adevărului, care a rezistat sărăciei, războiului și spionajului, și s-a raliat împotriva incompetenței și ignoranței.
Această carte nu prezintă doar o cronologie, ci și un portret profund al artistului român, despre care se știe încă foarte puțin și despre care s-a spus deseori că a fost „neîncătușat”, „împotriva curentului”, sau „autoritar”. Este o lectură atractivă pentru cei interesați de istoria recentă și biografii, fiind o monografie esențială ce combină povești despre artă și putere, completând literatura românească despre exilul cultural.
