Conform Gândul: Deșeuri în paradis: Insula transformată din Seul
În 1978, metropola Seul a început un experiment de gestionare a deșeurilor care avea să schimbe radical fața unei insule pe Râul Han. Timp de 15 ani, insula Nanjido a fost groapa de gunoi a orașului, acumulând nu mai puțin de 92 de milioane de metri cubi de deșeuri. La finalul perioadei de depozitare, peisajul era dominat de doi munți de gunoi înalți de aproape 100 de metri. În urma unui proces îndelungat de sigilare, ecologizare și reconstrucție, acest loc a fost transformat într-un spațiu verde, un paradis modern cu parcuri, stadioane și trasee turistice.
De la orhidee sălbatice la munți de gunoi
În anii ’70, Seul se confrunta cu o problemă acută de gestionare a deșeurilor. Gropile de gunoi existente, folosite încă din 1964, atingeau capacitatea maximă din cauza creșterii rapide a populației și a dezvoltării urbane. Autoritățile au căutat o soluție, iar insula Nanjido, cunoscută odinioară pentru orhideele sale sălbatice, a fost aleasă pentru a deveni noul depozit de gunoi al capitalei. Transportul deșeurilor către Nanjido s-a desfășurat între martie 1978 și martie 1993.
Muntele de deșeuri a atins înălțimi de 92-98 de metri, depășind cu mult limita inițială de 45 de metri stabilită conform standardelor internaționale. Locul a fost supranumit „Samdado”, adică insula celor trei lucruri în exces: praf, miros și muște. Aproximativ 3.000 de persoane trăiau din colectarea și reciclarea materialelor, dar gazul rezultat din descompunerea deșeurilor a provocat 1.390 de incendii în cei 15 ani de funcționare.
Reconstrucția ecologică: Bariere, gaze și noi ecosisteme
Închiderea gropii de gunoi din Nanjido în martie 1993 a marcat începutul unui vast proiect de reconstrucție. Procesul de stabilizare, desfășurat între 1998 și 2002, a implicat instalarea de bariere impermeabile pentru a preveni scurgerea levigatului, sisteme de extracție a gazului metan și plantarea de vegetație. Levigatul, cu o concentrație ridicată de poluanți, reprezenta un risc serios pentru Râul Han și apele subterane.
Pentru a gestiona acumularea de metan, au fost construite 106 puțuri de extracție. Gazul metan a fost ulterior utilizat pentru încălzirea unor facilități precum Stadionul Cupei Mondiale și peste 16.000 de gospodării din zonele rezidențiale. Între 2002 și 2014, volumul de energie extras a depășit 43 de milioane de metri cubi, cu o valoare de peste 8,7 milioane de woni coreeni.
Pe pantele fostului depozit de deșeuri, speciile vegetale au început să se dezvolte. Studiile au arătat că solurile erau mai puțin acide și mai bogate în fosfor, calciu și magneziu. Specii exotice precum salcia plângătoare, salcâmul negru și ailantul au colonizat rapid zonele. Cercetătorii au recomandat introducerea plantelor native din habitate similare pentru a obține o acoperire vegetală stabilă și dominată de specii autohtone.
În mai 2002, înaintea Campionatului Mondial de Fotbal, cinci parcuri au fost deschise publicului pe fosta groapă de gunoi, transformând complet situl. Parcul Haneul și Parcul Noeul ocupă acum fostele movile de deșeuri, în timp ce alte parcuri și zone verzi au fost amenajate pe terenurile recuperate. Proiectul Nanjido a devenit un exemplu de referință la nivel internațional, atrăgând mii de vizitatori curioși. În ciuda transformării spectaculoase, sub gazonul parcurilor continuă să fie monitorizat metanul, amintind că procesele subterane nu dispar complet odată cu acoperirea gunoiului.
Sursa: Gândul
