Cercetătorii au redescoperit o specie de rozătoare despre care se credea dispărută de 11 milioane de ani, oferind o lecție importantă despre importanța cunoștințelor locale și a perseverenței științifice. Animalul, cu aspectul său neobișnuit, a fost inițial considerat o nouă specie, dar analize ulterioare au dezvăluit legături cu o familie de rozătoare considerate demult dispărute.
O descoperire neașteptată în Laos
Totul a început în 1996, când biologul Robert Timmins a observat rozătoare neobișnuite vândute pe piața din Thakhek, Laos. Doi ani mai târziu, au apărut noi dovezi: cranii și fotografii obținute de la localnici, precum și fragmente de maxilar recuperate din excrementele unor bufnițe. Specimenele au fost trimise la Natural History Museum din Londra. Acolo, rozătoarele au fost clasificate ca o specie complet necunoscută, numită șobolanul de stâncă laotian (Laonastes aenigmamus). Cercetătorii au considerat că animalul este atât de diferit de toate rozătoarele cunoscute, încât ar merita propria familie taxonomică.
Legături cu o familie antică
O analiză atentă a colecțiilor de fosile a condus la o altă revelație. Un grup de oameni de știință a observat similarități izbitoare între forma craniului șobolanului de stâncă laotian și fosilele de rozătoare datate din Oligocenul timpuriu până în Miocenul târziu, descoperite în diferite părți ale lumii. Într-un studiu publicat în revista Science în 2006, cercetătorii au concluzionat că animalul este, de fapt, singurul supraviețuitor al unei familii antice de rozătoare, Diatomyidae, considerate dispărute de 11 milioane de ani. Autorii au descris șobolanul de stâncă laotian drept „un exemplu deosebit de impresionant al ‘efectului Lazăr’ la mamiferele moderne”, un fenomen rar în care o specie dispare din evidențele fosile pentru a reapărea ulterior.
Un animal misterios în habitatul său natural
Șobolanul de stâncă laotian seamănă cu o combinație între o veveriță și un șobolan, dar nu este adaptat pentru cățărat. Se deplasează legănat, preferând să alerge peste formațiuni de calcar. La scurt timp după publicarea studiului din 2006, cercetători precum David Redfield și biologul thailandez Uthai Treesucon au călătorit în Laos și au reușit să filmeze un exemplar viu în mediul său natural. Lucrând cu vânători și ghizi locali, au reușit să fotografieze și să înregistreze animalul, înainte de a-l elibera în habitatul său. Această descoperire demonstrează importanța colaborării dintre știință și cunoștințele locale.
