Conform Mediafax: Europa, China, Japonia și Coreea de Sud se confruntă cu o provocare majoră: o piramidă demografică inversată, cu tot mai puțini copii, un număr crescut de pensionari și o populație activă în scădere. Această tendință este adesea asociată cu o încetinire a creșterii economice, însă o cercetare recentă sugerează o ecuație mult mai complexă.
Productivitate în fața declinului demografic
Un studiu publicat de economiști precum DARON ACEMOGLU contestă ideea că scăderea natalității conduce inevitabil la o creștere economică mai lentă. Analizând date din ultimele șapte decenii, cercetătorii au observat că țările cu rate de natalitate mai scăzute au înregistrat, în medie, o creștere mai rapidă a PIB-ului pe adult de vârstă activă. În Statele Unite, regiunile cu natalitate redusă au beneficiat și de o creștere salarială mai accentuată, fără un impact negativ vizibil asupra PIB-ului agregat sau a veniturilor totale.
Explicația rezidă într-un mecanism economic simplu: atunci când forța de muncă capabilă devine mai rară, munca capătă o valoare mai mare. Acest lucru stimulează companiile să investească în tehnologii care permit unui număr mai mic de angajați să producă mai mult. O fabrică nu mai trebuie să reducă producția din lipsă de muncitori; în schimb, poate opta pentru utilaje performante, automatizare și reorganizarea activității pentru a spori productivitatea fiecărui angajat. Studiul a identificat un număr mai mare de brevete pentru tehnologii care economisesc forța de muncă și o extindere rapidă a sectoarelor high-tech în zonele cu natalitate scăzută.
Teoria poate fi rezumată astfel: mai puțini tineri duc la o forță de muncă mai rară, ceea ce determină creșterea salariilor și a costurilor muncii. Aceasta creează stimulente mai puternice pentru automatizare și inovare, conducând, în cele din urmă, la o productivitate mai mare. Cercetătorii au separat efectul reducerii populației tinere de simpla scădere a numărului total de locuitori, concluzia fiind că diminuarea generațiilor tinere este cea care declanșează o parte importantă a răspunsului tehnologic.
O lume cu tot mai puțini copii
La nivel global, rata natalității a scăzut dramatic. Dacă în 1950 existau aproximativ 3,78 nașteri la fiecare 100 de locuitori, în 2025 acest indicator a ajuns la circa 1,71. Organizația Națiunilor Unite estimează că populația mondială ar putea începe să scadă în a doua jumătate a secolului XXI, marcând primul declin demografic global susținut de la epidemiile de ciumă din Evul Mediu.
Situația este deja critică în economii asiatice puternice. China, Japonia și Coreea de Sud se numără printre țările cu cele mai scăzute rate ale natalității, iar până în 2050, populația acestora ar putea scădea cu 20%-30%. În același timp, persoanele de peste 65 de ani ar putea reprezenta între 30% și 40% din totalul populației.
Aceste dinamici demografice ridică, desigur, provocări. Mai puțini angajați în raport cu numărul pensionarilor pun presiune pe sistemele de pensii, sănătate și îngrijire. Declinul populației în anumite localități poate face dificilă susținerea infrastructurii locale, precum școli sau spitale.
Mai puțini muncitori, mai multă putere?
O populație activă mai mică poate reconfigura balanța puterii dintre angajați și companii. Când există mulți muncitori pentru puține locuri de muncă, angajatorii dețin un avantaj considerabil în negocieri. Pe măsură ce muncitorii devin o resursă rară, situația se poate inversa, firmele fiind nevoite să concureze pentru atragerea angajaților, oferind salarii mai mari și investiții în productivitatea acestora.
Acesta este unul dintre motivele pentru care cercetarea lui DARON ACEMOGLU indică o corelație între natalitatea redusă și creșterea salariilor. Totuși, rezultatul final depinde crucial de tipul de tehnologie dezvoltat. DARON ACEMOGLU avertizează că automatizarea axată exclusiv pe eliminarea locurilor de muncă poate reduce salariile și accentua inegalitatea. Studii anterioare au demonstrat că introducerea roboților industriali în anumite zone a dus la scăderea atât a ocupării forței de muncă, cât și a salariilor.
Economistul militează pentru dezvoltarea unei „AI pro-angajat”, o inteligență artificială menită să sprijine oamenii în sarcini mai complexe și productive, nu doar să îi înlocuiască. Paradoxal, îmbătrânirea populației ar putea crea presiunea economică necesară pentru acest tip de tehnologie. Dacă oamenii devin resursa rară, companiile vor fi mai motivate să investească în instrumente care le sporesc productivitatea.
România reprezintă unul dintre cele mai relevante cazuri pentru testarea acestei teorii. Proiecțiile Eurostat indică o scădere a populației de la aproximativ 19,04 milioane în 2025 la 14,4 milioane în 2100. În același timp, țara se confruntă cu una dintre cele mai rapide îmbătrâniri din UE. Întrebarea pentru România nu este doar „cum oprim declinul populației?”, ci și cum adaptăm economia la o forță de muncă în scădere.
Sursa: Mediafax
