Uniunea Europeană accelerează investițiile în apărare, oferind României o oportunitate majoră, dar care vine cu cerințe stricte de execuție rapidă și transparență. Fondul European de Apărare (EDF) direcționează 1,07 miliarde de euro către 57 de proiecte, concentrându-se pe domenii precum drone, inteligență artificială și integrare industrială. Pentru România, acest moment reprezintă mai mult decât o analiză; este un apel la acțiune.
Oportunitatea este clară: implicarea a 634 de entități europene, cu un procent semnificativ de IMM-uri, și peste 15 proiecte care vizează direct flancul estic. Poziția geografică avantajoasă a României, experiența NATO și nevoile reale de înzestrare ar trebui să constituie un impuls major. Totuși, ratarea acestui tren ar putea însemna pierderea unei șanse unice de a moderniza capacitățile de apărare.
Transparența, cheia accesării fondurilor
Accesul la fondurile europene este determinat nu doar de capacitățile tehnice, ci și de încredere, care depinde în mare măsură de transparență. Opacitatea limitează colaborarea și descurajează investițiile. Tentația secretizării excesive în domeniul apărării este o eroare. Proiectele europene necesită colaborare extinsă, implicând universități, start-up-uri și companii mari. Fără un cadru clar și public, România riscă să rămână în afara jocului.
Modelul european funcționează cu deschidere controlată, reguli clare și acces competitiv. Lipsa de execuție este principala problemă a României, nu lipsa de idei. Sunt necesare unități dedicate pentru scrierea de proiecte, echipe mixte tehnico-financiare și mecanisme rapide de decizie. Structurile administrative lente nu pot concura pentru fondurile EDF. Este nevoie de echipe agile, care să înțeleagă atât tehnologia, cât și regulile Bruxelles-ului. Fragmentarea instituțională actuală conduce la proiecte puține, influență redusă, pierderi financiare și întârzieri inacceptabile în înzestrarea armatei.
Romarm, între reformă și riscuri
Romarm, prin noua formulă de organizare, reprezintă un punct de plecare pozitiv. Consolidarea, orientarea către proiecte europene și deschiderea spre parteneriate sunt pași corecți. Romarm poate deveni un integrator național de proiecte EDF, platformă pentru consorții internaționale și vector de modernizare industrială. Cu toate acestea, există un risc major: interferența politică.
În trecutul recent, intervențiile și lipsa de continuitate au afectat capacitatea de acțiune a Romarm. Industria de apărare are nevoie de stabilitate și strategie pe termen lung. Fără stabilitate și cu ingerințe din partea Ministerului Economiei și a Ministerului Apărării, Romarm riscă să rămână un actor marginal.
Participarea României la Fondul European de Apărare arată o integrare reală în rețelele europene de cercetare militară, dar și o poziție secundară în arhitectura industrială a Uniunii Europene. În perioada 2021-2025, România a participat constant în proiecte, atrăgând finanțări moderate. În majoritatea cazurilor, a fost partener, nu coordonator. Conform datelor disponibile, în primele runde, între 40% și 60% dintre aplicațiile depuse de entități românești au fost finanțate. În 2024 și începutul lui 2025, România a continuat să participe în proiecte precum drone, sisteme autonome și inteligență artificială, dar nu în proiecte majore legate de platforme complexe.
