Primăvara vine mai devreme: de ce datele echinocțiului se schimbă
Majoritatea dintre noi am învățat la școală că primăvara începe pe 21 martie. Realitatea, însă, este ceva mai nuanțată. Începând cu 2012, echinocțiul de primăvară cade pe 20 martie. Această tendință va continua până în 2047. Schimbarea datei a fost confirmată de surse științifice.
Anul acesta, Laboratorul Temps Espace din Franța a calculat cu precizie momentul echinocțiului: vineri, 20 martie, la ora 15:45:57, ora Parisului. Momentul este important, fiindcă marchează un punct crucial în calendarul astronomic.
Ce înseamnă, de fapt, echinocțiul?
Termenul „echinocțiu” provine din latinescul „aequus” (egal) și „nox” (noapte). În momentul echinocțiului, durata zilei este egală cu cea a nopții. Această egalizare este un punct de referință în ciclul anual. Soarele se află la intersecția planului ecliptic – definit de orbita Pământului – și a planului ecuatorial celest.
Este important de menționat că echinocțiul de primăvară în emisfera nordică corespunde, în același timp, cu echinocțiul de toamnă în emisfera sudică. Acesta este un aspect cheie al modului în care anotimpurile se succed pe glob.
De ce data echinocțiului fluctuează?
Cauza mutării datei echinocțiului se găsește în ritmul în care Pământul își parcurge orbita. Planeta noastră are nevoie de aproximativ 365,242 zile pentru a efectua o rotație completă în jurul Soarelui. Această diferență face ca datele echinocțiilor și solstițiilor să varieze cu aproximativ 6 ore pe an. Anii bisecți recuperează parțial acest decalaj, dar nu perfect.
Astfel, o iarnă care tocmai a trecut a durat 88 de zile, 23 de ore și 43 de minute – puțin mai scurtă decât media. Această ușoară diferență ilustrează complexitatea calculelor astronomice implicate în definirea anotimpurilor.
Observând cerul, vom putea remarca că, de acum, zilele vor începe să se mărească. Lumină mai multă, temperaturi mai ridicate și natura care se trezește la viață.
Sursa: Mediafax
