Conform Economistul.ro: România riscă să piardă fonduri europene și să rămână fără energie din cauza întârzierilor la construcția centralelor pe gaze
România se confruntă cu un risc major de a nu-și îndeplini angajamentele asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), referitoare la retragerea capacităților de producție pe bază de cărbune. Conform informațiilor analizate de Asociația Energia pentru Inteligenta (AEI), țara a legat juridic și financiar închiderea a 3.780 MW pe cărbune de construirea unor noi capacități pe gaze, însă proiectele centrale pe gaz ale Complexului Energetic Oltenia (CE Oltenia), însumând doar 1.325 MW, nu au fost finalizate.
Centralale pe cărbune retrase versus centrale pe gaze promise: un decalaj alarmant
Planul inițial prevedea retragerea a 1.695 MW pe cărbune până la sfârșitul anului 2021, incluzând grupuri de la Turceni, Ișalnița și Mintia. Ulterior, prin îndeplinirea unui jalon PNRR în 2022, s-a ajuns la retragerea a 2.355 MW. Ținta cumulată pentru 2025 viza eliminarea a 3.780 MW din producția pe cărbune. În paralel, au fost promise centrale noi pe gaze cu o capacitate totală de 1.325 MW. Cu toate acestea, la începutul anului 2026, nicio centrală pe gaze nu a fost contractată și efectiv în construcție.
Costuri în creștere și granturi europene insuficiente
Proiectele centralei pe gaze de la Turceni (475 MW) și Ișalnița (850 MW) au beneficiat de granturi europene din Fondul pentru Modernizare în valoare totală de aproximativ 2,09 miliarde lei. Aceste granturi reprezintă aproximativ 50% din valoarea inițială eligibilă a proiectelor. Însă, costurile estimate ale celor două proiecte au crescut semnificativ, de la circa 4,17 miliarde lei la peste 6,4 miliarde lei. Această majorare a costurilor, estimată la peste 2,26 miliarde lei, obligă asociații să suporte diferența, deoarece granturile europene au rămas la valorile inițiale.
Deși România a avut bani în PNRR condiționați de închiderea capacităților pe cărbune, planul nu a finanțat direct construcția centralelor pe gaze care să le înlocuiască. Închiderea capacităților pe cărbune s-a realizat printr-un mecanism obligatoriu, în timp ce construcția centralelor înlocuitoare a rămas într-un mecanism financiar nesigur, marcat de întârzieri și subfinanțare. Contractele de finanțare pentru Turceni și Ișalnița au fost semnate în 2023 și, respectiv, 2024, dar, până în 2026, lucrările efective de construcție nu au început. Termenul inițial de punere în funcțiune era prevăzut pentru anul 2026, dar un termen realist, în cazul începerii lucrărilor în 2026, ar fi 2029-2030.
Senatul a adoptat, pe 4 august 2026, un proiect legislativ care stipulează că nicio capacitate pe lignit sau huilă nu poate fi retrasă înainte ca înlocuitorul să fie pus efectiv în funcțiune și să asigure aceeași putere disponibilă. Deși redactat general, actul normativ ar putea împiedica închiderea altor capacități pe cărbune, precum grupul 6 Rovinari și grupul 4 Turceni, atâta timp cât nu există înlocuitori funcționali.
Sursa: Economistul.ro
