Conform Economistul.ro: Europol investighează o nouă paradigmă în infracționalitatea culturală, unde furturile din muzee par să fie orchestrate de grupări ad-hoc, recrutate prin intermediul rețelelor sociale și al aplicațiilor de comunicare. Agenția europeană subliniază că indivizii arestați în cazuri recente nu aveau legături preexistente, un contrast puternic față de rețelele tradiționale, mult mai structurate și stabile.
Infractori noi, metode noi
Tradițional, traficanții de bunuri culturale erau descriși ca specialiști discreți, activând în rețele stabile, cu o expertiză specifică în sustragerea de patrimoniu și operând cu scopul minimizării atenției publice. Obiectivele erau de obicei descoperite cât mai târziu posibil, iar operațiunile se desfășurau discret.
Însă, Europol semnalează o schimbare. Printre persoanele reținute în urma unor furturi apar indivizi fără antecedente în acest domeniu, iar echipele dedicate pare să fie formate exclusiv pentru executarea unei anumite operațiuni. Această modalitate de operare este asemănată cu conceptul de „crime-as-a-service”, unde anumite sarcini pot fi externalizate către persoane recrutate punctual, fără a implica o organizație completă, de la furt la valorificarea bunurilor.
Recrutare online și violență crescută
Rețelele sociale și platformele de mesagerie instantanee devin instrumente cheie în recrutarea acestor indivizi. Participanții nu necesită o afiliere anterioară la o organizație anume, putând fi mobilizați pentru roluri specifice în cadrul unei operațiuni. Deși mecanismul nu este considerat încă dominant, Europol consideră că recrutarea ad-hoc oferă o explicație plauzibilă pentru schimbarea profilurilor infractorilor.
O altă ipoteză luată în calcul este intrarea pe piața furturilor de artă a unor grupări active în alte sfere ale criminalității organizate, care ar fi identificat o rentabilitate atractivă între profit și riscul perceput. Această evoluție este, de altfel, corelată cu o utilizare crescută a violenței. Spre deosebire de metodele tradiționale, care evitau confruntarea, noile grupuri nu ezită să folosească unelte precum baroase, topoare, explozibili și chiar arme de foc pentru a-și atinge rapid obiectivele.
Structuri descentralizate și oportuniste
Aceste noi entități infracționale sunt descrise ca fiind mai descentralizate și oportuniste, combinând experiența din alte domenii criminale cu informații specifice despre valoarea și accesibilitatea obiectelor expuse în muzee. Complexitatea operațiunilor se extinde dincolo de simplul furt, incluzând activități de recunoaștere, identificare precisă a țintelor, transport, depozitare și găsirea unor piețe de desfacere pentru bunurile sustrase. Executanții vizibili sunt, așadar, doar o parte a întregului mecanism.
Europol continuă să monitorizeze dacă aceste structuri ad-hoc se vor consolida într-un model repetitiv. Agenția avertizează că apariția infractorilor provenind din alte sectoare ale criminalității și flexibilitatea în recrutarea rapidă pot modifica fundamental profilul infracționalității ce vizează patrimoniul cultural.
Traficul de bunuri culturale a fost, în mod tradițional, asociat cu rețele specializate, bazate pe relații de încredere și cunoașterea pieței de artă. Analiza Europol indică posibilitatea coexistenței acestora cu grupuri mai flexibile și, notabil, mai violente. Deși ponderea furturilor realizate prin recrutare online nu este încă cuantificată, iar platformele specifice nu sunt identificate, agenția consideră că indiciile sunt suficiente pentru a trata evoluțiile ca pe un fenomen ce necesită o monitorizare atentă.
Articolul Europol: grupuri ad-hoc sunt recrutate prin social media pentru furturi din muzee apare prima dată în Economistul.ro.
Sursa: Economistul.ro
