Surprinzător, Sébastien Lecornu și-a anunțat demisia din funcție în ziua de luni, 6 octombrie, către președintele Emmanuel Macron. Deși nu a avut ocazia să convoace Consiliul de Miniștri, acest tânăr oficial normand de 39 de ani devine cel mai scurt mandat de premier din istoria celei de-a V-a Republici. La scurt timp după prezentarea cabinetului său, Lecornu a fost nevoit să recunoască că a eșuat în atingerea obiectivelor, afirmând că „Nu poți fi prim-ministru atunci când condițiile nu sunt îndeplinite,” într-un discurs la Palatul Matignon.
Aceasta readuce în discuție situația din 8 septembrie, când fostul premier François Bayrou a fost demis printr-un vot de neîncredere al Camerei Deputaților. Unii analizează diversele scenarii posibile pentru a restabili stabilitatea politică în Franța, într-un context de criză fără precedent.
Președintele are dreptul de a numi un nou prim-ministru, însă în condițiile în care ultimii candidați—Michel Barnier, François Bayrou și Sébastien Lecornu—au întâmpinat dificultăți și nu au reușit să mențină coeziunea guvernamentală, nu pare eficient să aleagă din nou un politician din actuala bază politică, mai ales după ce aceasta s-a destrămat duminică seară, când partenerii LR și UDI au anunțat ieșirea din alianță.
Unii membri ai partidului de centru-stânga, Renaissance, sugerează o propunere pentru numirea unei persoane precum Yaël Braun-Pivet, considerând-o o figură neutră și fără ego. Totuși, există semne de întrebare dacă președinta Adunării Naționale are autoritatea necesară pentru a reconstrui coaliția fracturată, dat fiind că Lecornu a contribuit la destrămarea acesteia, iar opoziția și opozițiile interne complică și mai mult situația.
O posibilă soluție ar fi ca Emmanuel Macron să decidă să desemneze o persoană din spectrul politic de stânga ca viitor prim-ministru. Deși a evitat această variantă după alegerile legislative din iulie 2024, când a dizolvat Parlamentul, şeful statului nu exclude pe termen lung această opțiune. Liderii socialiști și reprezentanții stângii au reiterat disponibilitatea de a-și asuma responsabilitatea guvernării, considerând că este timpul ca cei care au câștigat alegerile să fie invitați la negocieri.
În plus, susținători din interiorul partidului Renaissance subliniază că guvernarea fără sprijinul stângii nu este viabilă și avertizează că susținerea unui prim-ministru din stânga ar fi exclusă în prezent, după cum a afirmat un politician de centru-dreapta.
Presiunea asupra lui Emmanuel Macron de a găsi o soluție durabilă amplifică, mai ales având în vedere obiectivul de a aproba bugetul național înainte de sfârșitul anului, în condițiile unor demisii successive ale guvernelor. Instabilitatea politică a atins un nivel critic, fiind al treilea guvern ce cade de la ultima dizolvare a Parlamentului, în iunie 2024, ceea ce a readus în discuție necesitatea reapelării la sufragiu universal, o decizie exclusiv în mâinile președintelui. Marine Le Pen și partidul său au lansat chiar sugestia ca Emmanuel Macron să dizolve Adunarea Națională pentru a permite o realiniere a largailor tabere politice.
