Conform The Guardian: Artista japoneză Yayoi Kusama a murit la 97 de ani
Lumea artei își ia rămas bun de la Yayoi Kusama, artista japoneză excentrică ce a atins statutul de superstar după decenii petrecute într-un spital de psihiatrie. Kusama a încetat din viață marți, 14 august, într-un spital din Tokyo, la vârsta de 97 de ani, a anunțat compania sa, Yayoi Kusama Inc.
nn
Prin întreaga sa viață dedicată creației artistice, Kusama și-a construit o carieră aclamată la nivel internațional ca artistă de avangardă, activitatea sa cuprinzând artă vizuală, performance, ficțiune și poezie. Ea a continuat să picteze până în ultimele sale zile, dedicându-se explorării iubirii eterne și a sufletului nemuritor. Compania sa a declarat că dorințele artistei vor fi duse mai departe, iar arta sa va continua să aducă speranță și putere oamenilor din întreaga lume.
De la spitale de psihiatrie la expoziții globale
Recunoscută instantaneu pentru tunsoarea sa roșie vibrantă, Kusama a devenit celebră datorită schemelor sale psihedelice de culori și instalațiilor „infinity mirror room” (camera cu oglinzi infinite). Aceste creații i-au adus o audiență vastă, în special în era rețelelor sociale, unde fotografiile de tip selfie au transformat-o într-un fenomen global. Expoziția sa din 2024 din Australia a devenit cea mai populară din istoria țării. Cu toate acestea, multe dintre temele sale recurente au fost explorate încă din tinerețe, în anii ’60, înainte de a intra într-o perioadă de umbră.
nn
Pe lângă sculptură și pictură, Kusama a realizat numeroase performance-uri în anii ’60, unele dintre ele provocând scandaluri. A organizat „festivaluri de corp” cu performeri goi pictați în buline și i-a trimis o scrisoare președintelui american Richard Nixon, oferindu-se să doarmă cu el în schimbul încetării războiului din Vietnam. Aceste evenimente au alarmat-o pe familia sa conservatoare din Japonia.
nn
Născută în Matsumoto, Japonia, în 1929, Kusama a avut o copilărie nefericită, marcată de abuzurile mamei și infidelitatea tatălui. Familia sa, ce deținea pepiniere, nu a încurajat pasiunea sa timpurie pentru desen. Încă din copilărie, Kusama a început să experimenteze halucinații, în care florile i se păreau că prind viață și îi vorbesc, desenul devenind mecanismul său de coping. În timpul celui de-al doilea război mondial, la 13 ani, a fost angajată să producă material pentru parașutele armatei japoneze. A studiat apoi nihonga, o pictură tradițională japoneză, dar a devenit frustrată de limitările acesteia. Respingând perspectiva unei căsătorii aranjate, Kusama a emigrat la New York în 1958.
nn
Acolo, a intrat în cercul artiștilor precum Donald Judd și a avut un succes răsunător cu picturile sale „infinity net” – câmpuri vaste de buline aplicate cu impasto. În 1962, și-a vândut primele lucrări artiștilor Frank Stella și Judd pentru 75 de dolari, iar în 2014, lucrarea sa „White No 28” s-a vândut cu 7,1 milioane de dolari la licitație, un record la vremea respectivă pentru o artistă în viață.
Provocări și recunoaștere târzie
În 1963, Kusama a început să creeze „soft sculptures” – obiecte precum mobilă sau scări acoperite cu forme falice umplute cu țesătură. Artista declara că acestea erau o încercare de a-și vindeca dezgustul față de sex, considerat murdar și rușinos în educația sa. Deși a activat în sferele pop art-ului și minimalismului, Kusama nu a fost pe deplin acceptată de lumea artistică, susținând că multe dintre ideile sale au fost ulterior preluate de artiști bărbați albi, precum Andy Warhol, în timp ce ea a fost omisă din istoria artei.
nn
Opera sa s-a axat adesea pe conceptul de infinit și „auto-anihilare”, inspirat de halucinațiile sale. Ea descria cum un tipar de pe o față de masă se extindea pe pereți, tavan, și apoi peste tot, simțindu-se „redusă la neant, rotindu-se în infinitatea timpului nesfârșit și a spațiului absolut”.
nn
La Bienala de la Veneția din 1966, a prezentat lucrarea „Narcissus Garden”, compusă dintr-un „lac” de 1.500 de sfere reflectorizante. Când Kusama a început să vândă sferele cu 2 dolari bucata, bienala a intervenit pentru a opri operațiunea. Kusama a avut o abilitate aparte în a provoca, iar happening-urile sale artistice, criticate uneori pentru șocul gratuit, transmit astăzi mesaje politice cu o viziune precursoare. În 1968, a organizat prima „căsătorie homosexuală” din New York și a spălat un drapel sovietic „murdar” în fața sediului Națiunilor Unite, protestând față de invazia Cehoslovaciei.
nn
În acea perioadă, Kusama a avut o relație platonică, dar obsesivă, cu artistul outsider Joseph Cornell, ce a continuat și după ce ea s-a întors în Japonia. Internările sale frecvente în spitale în timpul șederii în SUA și moartea lui Cornell în 1972 au dus la o deteriorare a stării sale mentale, cu halucinații, atacuri de panică și tentative de suicid. În 1977, s-a internat voluntar într-un spital de psihiatrie din Tokyo unde a beneficiat de terapie prin artă, găsind stabilitatea necesară pentru a-și continua proiectele într-un studio din apropiere.
nn
Deși a publicat romane în anii ’80, interesul pentru Kusama a părut să scadă aproape complet la începutul anilor ’90. Recunoașterea care i-a lipsit în cariera incipientă a venit însă mult mai târziu. În 1993, a creat o cameră cu oglinzi plină de sculpturi mici în formă de dovleac pentru pavilionul japonez de la Bienala de la Veneția, obținând aprecieri pentru această lucrare. Dovleacul a devenit un motiv recurent, de la prima sa întâlnire cu acesta la 11 ani, când i s-a părut că îi vorbește, până la lucrări precum „All the Eternal Love I Have for the Pumpkins” din 2016.
nn
Instalațiile sale, bazate pe lucrarea din 1965 „Infinity Mirror Room: Phalli’s Field”, cu sute de forme falice roz într-o cameră cu oglinzi, au captat atenția publicului la scară globală, luminile colorate și dovlecii pictați oferind un conținut ideal pentru Instagram. Un incident ironic a avut loc în 2017, când o expoziție de-a sa de la Hirshhorn Museum din Washington DC a fost închisă temporar după ce un vizitator a deteriorat o operă de artă încercând să-și facă un selfie.
nn
Kusama a beneficiat de retrospective la Muzeul de Artă Modernă din New York în 1998, Tate Modern din Londra în 2012 și Hirshhorn Museum din Washington DC în 2017. Biletele pentru expozițiile sale s-au epuizat rapid în întreaga lume, fanii stând la cozi ore în șir pentru doar 30 de secunde de experiență în cadrul instalațiilor sale. Deși unii critici au considerat-o cea mai populară artistă din lume, Kusama a crezut mereu că locul său în istorie nu va fi decis de establishmentul artistic. „Nu pot să-mi imaginez cum voi fi clasificată după moartea mea”, a declarat ea odată. „Este plăcut să fii un outsider.”
Sursa: The Guardian
