Koala din Victoria, mai rezistenți decât se credea: un studiu schimbă percepția asupra conservării
Un studiu recent, publicat în revista Science, arată că evaluarea riscului unei populații nu poate fi limitată la simpla măsurare a diversității genetice. Cercetarea, detaliată și de revista Nature, a analizat ADN-ul a sute de koala din Australia, scoțând la iveală o perspectivă surprinzătoare asupra rezistenței acestor animale. Populațiile de koala din statul Victoria, considerate mult timp vulnerabile, par să se refacă mai bine decât se anticipa, datorită, în parte, dimensiunii efective a populației reproductive și a rolului recombinării genetice.
Revenirea koala din Victoria: o poveste de succes genetic?
În secolul al XIX-lea și începutul secolului XX, vânarea koala pentru blană a dus la o scădere drastică a numărului lor, în Victoria ajungând la doar câteva sute de exemplare în anii 1920. Pentru a preveni dispariția, animalele au fost mutate pe insule-refugiu, iar descendenții lor au fost ulterior folosiți pentru repopularea continentului. Până în 2020, în statul Victoria existau aproape jumătate de milion de koala. Însă, explozia demografică pornise de la un grup genetic restrâns.
Studiul arată că, deși există semne istorice ale blocajului genetic, populația efectivă din Victoria, adică numărul de indivizi care contribuie activ la generația următoare, a crescut considerabil în ultimele decenii. Nu este vorba doar de un număr mai mare de koala, ci și de o populație care se reproduce și amestecă material genetic. Această evoluție schimbă fundamental modul în care este privită recuperarea speciei. S-a crezut mult timp în biologia conservării că diversitatea genetică mare înseamnă o populație sănătoasă, iar diversitatea mică, risc crescut. Studiul arată că această logică este incompletă.
Recombinarea genetică: cheia rezistenței
Elementul central al acestei povești este recombinarea genetică. Când doi părinți transmit ADN-ul urmașilor, materialul genetic se amestecă, generând combinații noi de gene. Aceasta nu creează gene noi, dar rearanjează variația existentă și poate ajuta selecția naturală să păstreze combinațiile avantajoase. Expansiunea rapidă a koala din Victoria a dus la mai multe evenimente de recombinare și la apariția unui număr mai mare de variante genetice rare.
Potrivit cercetătorilor, „dacă incluzi recombinarea în analiză, populațiile din Victoria nu mai par doar niște supraviețuitoare fragile ale unui trecut dramatic, ci grupuri aflate pe un traseu real de recuperare genetică”. Această descoperire oferă un instrument nou de evaluare a speciilor. În loc de a te concentra exclusiv pe diversitatea genetică, poți analiza și dinamica populației efective, istoricul demografic recent și modul în care procesele genetice evoluează. Studiul indică o „foaie de parcurs” pentru integrarea cunoștințelor genetice și evolutive în planurile de conservare, conform declarațiilor experților citați.
Comparativ cu populațiile din Queensland și New South Wales, considerate mai sănătoase genetic, koala din Victoria prezintă o surpriză. Unele populații din aceste regiuni au înregistrat un declin al populației efective în ultimele generații. Aceasta sugerează că evaluările clasice pot rata evoluții importante și că o specie aparent „mai sigură” pe hârtie poate fi mai vulnerabilă.
În prezent, populațiile de koala continuă să fie amenințate de pierderea habitatului, boli și schimbările climatice. Totuși, noul studiu dezvăluie că, cel puțin în unele zone ale Australiei, specia nu doar a supraviețuit, ci a început să-și recapete o parte din forța evolutivă.
