Precizia loviturilor cu rachete ale Iranului a crescut de nouă ori în doar câteva săptămâni, o îmbunătățire care nu poate fi explicată doar prin utilizarea sateliților. Potrivit unei analize, cheia succesului este doctrina forțelor speciale ruse. Acestea au jucat un rol crucial în optimizarea sistemului de comandă și control, legând datele de recunoaștere cu executarea focului.
Rolul doctrinei militare ruse
Creșterea spectaculoasă a preciziei loviturilor iraniene a fost observată după ce conflictul dintre Statele Unite ale Americii, Israel și Iran s-a intensificat. Analizele arată că schimbul de informații, în special date de pe câmpul de luptă, a fost real. Cu toate acestea, simpla partajare de date satelitare nu poate justifica această îmbunătățire semnificativă.
Cooperarea militară dintre Rusia și Iran s-a intensificat începând cu 2022, odată cu invazia rusă în Ucraina. Moscova a furnizat informații Iranului cu privire la pozițiile navelor și bazelor americane. A livrat, de asemenea, drone modernizate de tip Shahed. Iranul, la rândul său, a oferit Rusiei tehnologie de drone testată în luptă în Ucraina.
Forțele speciale: veriga lipsă în creșterea preciziei
Datele obținute prin sateliți, chiar dacă sunt precise, reprezintă doar materie primă. Rata de succes a rachetelor balistice iraniene a crescut de la aproximativ 3% la 27% în doar câteva săptămâni. Această îmbunătățire nu poate fi atribuită doar munițiilor de tip cluster. Pentru o eficiență mai mare este nevoie de un sistem complex de comandă și control.
Doctrina militară rusă se bazează pe două sisteme interconectate: complexul de recunoaștere-lovire și complexul de recunoaștere-foc. În centrul acestor sisteme se află forțele pentru operațiuni speciale rusești. Rolul lor este de a confirma țintele, actualiza coordonatele și transmite datele sistemelor de comandă. Aceste forțe ajustează loviturile și evaluează rezultatele, fiind o componentă esențială.
Un model de război exportat
Rusia testează această abordare în Siria începând cu 2015, unde forțele speciale au coordonat lovituri aeriene și cu rachete. Ulterior, doctrina a fost aplicată pe scară largă în Ucraina. Lista de 55 de obiective energetice israeliene presupuse urmează aceeași logică. Loviturile asupra infrastructurii electrice pot genera efecte în lanț. Atacurile paralele asupra sistemelor de apărare aeriană au ca scop reducerea capacității de protecție.
Modelul de război pe care Rusia îl împărtășește cu Iranul a fost construit pe parcursul a patru ani de conflict în Ucraina. Experiența Ucrainei în contracararea acestui model a transformat țara într-un partener căutat de state interesate de tehnologii moderne de apărare.
