Conform Recorder.ro: Cel mai influent și longeviv șef de serviciu secret din România, Lucian Pahonțu, conduce Serviciul de Protecție și Pază (SPP) de peste 20 de ani, reușind să-și ascundă aspecte sensibile ale carierei sale militare. Recorder a reconstituit biografia de tinerețe a acestuia, relevând o traiectorie marcată de apartenența la structurile de represiune comuniste și implicarea în evenimente controversate din anii 1989-1990.
Trecutul controversat al șefului SPP
Lucian Pahonțu și-a început cariera militară în 1987, ca ofițer în Trupele de Securitate, din postura de nepot al generalului Vasile Milea, fost Ministru al Apărării Naționale. În decembrie 1989, în timp ce revolta populară cuprindea BUCUREȘTIUL, Pahonțu, pe atunci locotenent, a făcut parte din forțele de represiune mobilizate pentru înăbușirea protestelor. Documente și mărturii indică prezența sa în zona baricadei de la Intercontinental, locul unde în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 au fost ucise 48 de persoane și sute au fost arestate. De asemenea, Pahonțu a fost implicat și în evenimentele din 13 iunie 1990, Mineriada, când sute de persoane au fost bătute și arestate în Piața Universității. În prezent, Pahonțu ocupă funcția de șef al SPP de peste două decenii, supraviețuind schimbărilor politice majore.
Influența politică și obscuritatea carierei
Generalul Lucian Pahonțu conduce SPP din decembrie 2005, funcție pe care a păstrat-o indiferent de președinții sau guvernele care s-au succedat. Discuțiile despre influența sa în diverse zone ale statului român sunt frecvente în mediul politic. Acuzații venite din partea unor lideri politici, precum Liviu Dragnea, sugerează implicarea sa în jocurile politice, prin încercări de racolare sau influențare a deciziilor. Fotografiile apărute în presă, în care Pahonțu apare alături de politicieni în contexte informale, alimentează aceste speculații. CV-ul său oficial de pe site-ul SPP prezintă informații sumare despre cariera sa anterioară numirii la conducerea SPP în 2005, menționând activitatea în Jandarmerie, dar ocolind perioadele sensibile.
Mărturii și documente despre implicarea în evenimente
Reconstituirea biografei lui Lucian Pahonțu a scos la iveală că, în perioada 1987-1990, a activat în cadrul Trupelor de Securitate, unitate subordonată direct Departamentului Securității Statului. Mărturia sa din Dosarul Revoluției confirmă prezența sa în dispozitivul de blocare a străzii 13 Decembrie în noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, în zona unde au avut loc ciocniri violente între forțele de ordine și manifestanți. Cu toate acestea, declarația sa, datată eronat martie 1989, descrie o participare pasivă, lipsită de contact cu protestatarii și fără muniție la el, informație contrazisă de declarațiile colegilor săi și de datele istorice despre violențele din acea noapte. De asemenea, un ofițer din aceeași unitate, Radu Grigoraș, afirmă explicit că Pahonțu a participat la evacuarea violentă a Pieței Universității pe 13 iunie 1990, unde s-au folosit bastoane și forța. Alți militari din subordinea lui Pahonțu au confirmat prezența în dispozitivele de ordine din Piața Universității în timpul Mineriadei, asistând pasiv la violențele comise de mineri.
Accesul la documentele de arhivă relevante din perioada Revoluției și Mineriadei este restricționat, fiind clasificate ca secrete de serviciu sau referitoare la siguranța națională. În cartea sa din 2003, „Terorism și destabilizare”, Lucian Pahonțu se referă la Securitatea comunistă ca la o victimă a propagandei, punând între ghilimele termenul de „revoluționari”, o perspectivă care a stârnit critici.
Sursa: Recorder.ro
