Conform G4Media: Minele antipersonal revin în strategie: Cinci țări NATO părăsesc Tratatul de la Ottawa
Una dintre principalele arme interzise printr-un acord internațional în anii ’90 își face din nou loc în planurile de apărare ale unor state europene, notează Deutsche Welle. Pe fondul războiului din Ucraina și al temerilor privind o posibilă confruntare cu Rusia, cinci țări NATO au decis să se retragă din Tratatul de la Ottawa, care interzice utilizarea, producerea și stocarea minelor antipersonal. Decizia marchează o schimbare importantă în politica de control al armamentului în Europa.
În anii ’90, interzicerea minelor antipersonal era considerată un succes major al eforturilor internaționale de limitare a armelor care continuă să reprezinte un pericol pentru civili mult timp după încheierea conflictelor. În 2025, peste 5.000 de persoane, majoritatea civili, au fost ucise sau rănite de mine antipersonal și muniții neexplodate, potrivit unei analize preliminare a organizației Landmine and Cluster Munition Monitor.
Ce prevede Tratatul de la Ottawa
Tratatul de la Ottawa a fost semnat în 1997 de reprezentanți ai peste 120 de țări și a intrat în vigoare în 1999. Documentul interzice utilizarea, producerea, stocarea și transferul minelor antipersonal. În prezent, 166 de state au ratificat tratatul, printre țările care nu fac parte din acord numărându-se Statele Unite, Rusia, China și India.
Minele antipersonal sunt concepute în principal pentru a răni sau mutila militarii, nu neapărat pentru a-i ucide. Într-un conflict, un soldat rănit poate necesita resurse suplimentare pentru evacuare și tratament. În același timp, aceste arme rămân extrem de periculoase pentru populația civilă după încheierea ostilităților. Efectele se văd și astăzi în fostele zone de conflict din Balcani. La mai bine de două decenii de la războaiele din fosta Iugoslavie, minele continuă să facă victime, în special în Bosnia și Herțegovina.
Cinci state NATO renunță la tratat
Polonia, Finlanda, Letonia, Lituania și Estonia au decis să se retragă din Tratatul de la Ottawa, invocând deteriorarea situației de securitate din Europa și amenințarea reprezentată de Rusia. Toate cele cinci țări au granițe sau legături geografice directe cu Rusia ori au fost afectate istoric de ocupația sovietică.
Finlanda a aderat la NATO după invazia rusă pe scară largă a Ucrainei. Ucraina a anunțat, la rândul său, retragerea din tratat în 2025, Kievul și-a justificat decizia prin faptul că Rusia nu este parte la acord și a folosit mine antipersonal pe teritoriul ucrainean. Retragerea unui stat din Tratatul de la Ottawa nu produce însă imediat toate efectele. În cazul unei țări aflate în război, procedura prevede că ieșirea din acord produce efecte doar după încheierea unui tratat de pace.
„Nu putem rămâne legați de aceste reguli în condițiile în care inamicul nu are nicio restricție”, a declarat Roman Kostenko, secretarul comisiei parlamentare ucrainene pentru securitate națională, apărare și informații. Simone Wisotzki, cercetătoare la Institutul Leibniz pentru Cercetarea Păcii din Frankfurt, consideră însă că deciziile europene creează un precedent riscant. Alte state ar putea ajunge să renunțe la tratat dacă se confruntă cu amenințări militare similare.
Un sfert din Ucraina este contaminat cu mine
Ucraina este în prezent unul dintre cele mai afectate state din lume. Potrivit Serviciului ONU pentru Acțiunea împotriva Minelor (UNMAS), aproximativ 25% din teritoriul țării era afectat, la jumătatea anului 2025, de mine și alte muniții explozive. De la începutul invaziei ruse pe scară largă, peste 1.150 de civili au fost uciși sau răniți de mine și resturi explozive de război, potrivit UNMAS. Operațiunea de deminare a teritoriului ucrainean ar putea costa aproape 35 de miliarde de dolari și ar putea dura aproximativ un deceniu.
Situația din Ucraina este unul dintre argumentele invocate de statele din flancul estic al NATO pentru dezvoltarea unor noi capacități de apărare terestră. Polonia vrea să poată mina rapid anumite sectoare ale frontierei sale estice în cazul unei amenințări militare. Compania de stat Belma a primit deja un contract pentru producerea unor cantități importante de mine antipersonal. Lituania a anunțat, de asemenea, că intenționează să reia producția și achiziția unor astfel de arme. Finlanda susține că, în cazul utilizării minelor, acestea ar trebui amplasate în mod controlat, iar pozițiile lor să fie cartografiate cu precizie pentru a permite ulterior operațiunile de deminare.
Experții avertizează însă că revenirea minelor antipersonal ar putea crea probleme pe termen lung. Unele modele moderne folosesc senzori și alte tehnologii care pot face detectarea, îndepărtarea și neutralizarea lor mai dificile. În plus, minele nu rămân limitate la câmpul de luptă, ci pot ajunge în zone traversate ulterior de civili. „În practică, minele sunt întotdeauna amplasate în zone care sunt folosite și de civili”, a explicat Wisotzki, avertizând că acestea pot continua să rănească populația mult timp după terminarea unui război. Revenirea minelor antipersonal în discuțiile privind apărarea europeană are loc într-un context mai larg de slăbire a acordurilor internaționale privind controlul armamentului. În ultimii ani au dispărut sau au fost abandonate mai multe acorduri importante dintre Statele Unite și Rusia, printre care Tratatul INF privind rachetele cu rază intermediară, Tratatul „Cer Deschis” și Tratatul New START privind armele nucleare. În 2023, retragerea Rusiei din Tratatul privind Forțele Armate Convenționale în Europa a eliminat, practic, și unul dintre principalele mecanisme care reglementau echilibrul forțelor convenționale pe continent. În acest context, experții avertizează că revenirea minelor antipersonal reprezintă mai mult decât o schimbare punctuală a politicii de apărare a unor state. Ea poate fi un nou semn al deteriorării sistemului internațional de control al armamentului construit după sfârșitul Războiului Rece.
Sursa: G4Media
