România are o nouă șansă de a-și consolida rolul strategic în Uniunea Europeană, de data aceasta prin producția de kerosen, un combustibil crucial pentru aviație. Criza generată de războiul din Golf a scos la iveală vulnerabilitățile europene în ceea ce privește aprovizionarea cu acest produs. Experții avertizează că România riscă să rateze încă o oportunitate majoră, în ciuda avantajelor pe care le deține.
O strategie energetică limitată?
Ministerul Energiei a prezentat recent o strategie axată pe creșterea producției de motorină pentru piața internă, prin rafinarea țițeiului din import. În contextul actual, o astfel de abordare poate părea justificată, dar experții consideră că este limitată. O analiză mai profundă arată că, din punct de vedere economic și strategic, o orientare spre producția de kerosen pentru piața europeană, concomitent cu creșterea producției de motorină, ar fi mult mai oportună.
Această strategie ar trebui să fie însoțită de o poziționare mai amplă a României la nivel european, ca un pilon relevant în arhitectura de securitate energetică a regiunii. Uniunea Europeană consumă anual circa 80 de milioane de tone de kerosen, dar producția internă acoperă doar între 40 și 60%. Dependența de importuri este semnificativă, între 30 și 50%, iar o mare parte din aceste importuri provin din Golful Persic.
România, un jucător cu potențial
România deține atuuri importante: o producție de țiței de circa 2,76 milioane de tone anual, capacități de rafinare de 12-13 milioane de tone, și potențialul de a produce între 1,4 și 1,9 milioane de tone de kerosen. Chiar dacă procentual, contribuția României la consumul european pare mică, importanța strategică este majoră.
Rafinăria Petromidia, de exemplu, funcționează cu țiței din Kazahstan, Azerbaidjan și Libia, fiind independentă de fluxurile din Golful Persic. Țara produce exact ceea ce lipsește Europei: kerosen, în special pentru Balcani și Europa de Sud-Est, unde ar putea asigura până la 50% din necesar. Poziția geografică, cu acces la Marea Neagră, aduce un avantaj logistic major.
Ce pierde România
România ratează oportunități financiare importante, exporturile suplimentare de kerosen putând aduce venituri de 300-900 milioane de dolari anual. De asemenea, nu reușește să își crească influența în cadrul Uniunii Europene, prin stabilizarea periferiei energetice. Aceasta ar putea implica obținerea de prioritate logistică, acces preferențial la țiței alternativ și un rol în coordonarea stocurilor.
Un alt aspect relevant este viitorul producției de combustibili sustenabili pentru aviație (SAF), pentru care OMV Petrom a investit masiv. Fără o poziționare strategică, România riscă să devină doar un subcontractor, nu un jucător cheie în acest domeniu.
În prezent, România nu are o strategie coerentă de poziționare europeană, cu toate că îndeplinește condițiile necesare: rafinare funcțională, surse alternative de țiței, poziție logistică și capacitate de ajustare. România nu poate salva Europa, dar poate consolida rolul de nod strategic pentru sud-estul continentului.
