Conform Descopera: Originea drepturilor mecanice: de la pianele automate la legislație
Interesul pentru protecția drepturilor de autor în muzică a cunoscut o evoluție surprinzătoare, pornind de la inovații tehnologice din anii 1900. Dreptul mecanic, care permite înregistrarea unei melodii deja publicate, contra unei taxe prestabilite, fără acordul explicit al compozitorului, își are rădăcinile în popularitatea pianelor mecanice. Aceste instrumente, care redau muzică prin intermediul rolelor perforate, au ridicat, la începutul secolului XX, noi provocări juridice legate de utilizarea operelor muzicale. Compozitorii au contestat frecvent reproducerile melodiilor lor pe aceste suporturi, considerând că le sunt încălcate drepturile.
În 1908, o decizie importantă a Curții Supreme a Statelor Unite, în cazul White-Smith Music Publishing Co. v. Apollo Co., a stabilit că o rolă de pian nu era considerată o copie a unei partituri, prin urmare, producerea sa nu contravenea legilor de protecție a drepturilor de autor existente la acea vreme. Acest verdict a declanșat, însă, o reacție puternică din partea compozitorilor, care au militat pentru o reglementare mai clară.
Legea din 1909 și apariția licenței mecanice obligatorii
Ca urmare a presiunilor exercitate de compozitori, Congresul american a adoptat Legea drepturilor de autor din 1909. Această legislație a introdus conceptul de licență mecanică obligatorie. Conform acesteia, oricine putea realiza o reproducere mecanică a unei compoziții muzicale deja autorizate pentru astfel de utilizări, cu condiția respectării unor prevederi legale stricte și a plății unei taxe de doi cenți pentru fiecare exemplar produs. Scopul principal al acestei măsuri era și de a preveni monopolizarea dreptului de reproducere mecanică de către un singur producător.
Această licență mecanică a pus bazele sistemului prin care o compoziție muzicală putea fi înregistrată și difuzată de diverși artiști, fără a fi necesar acordul individual al compozitorului pentru fiecare nouă interpretare. Astfel, a fost facilitată diversificarea și diseminarea creațiilor muzicale.
Conflictul ASCAP-radio și ascensiunea muzicii country și blues
În anii 1940, o dispută majoră între ASCAP (American Society of Composers, Authors and Publishers) și posturile de radio americane a avut un impact semnificativ asupra peisajului muzical. ASCAP, principala organizație de licențiere a drepturilor de autor pentru muzica difuzată, a încercat să mărească substanțial taxele de licențiere. Ca răspuns, la 1 ianuarie 1941, principalele rețele radio au boicotat repertoriul ASCAP, orientându-se către BMI (Broadcast Music, Inc.), o organizație fondată în 1939, care promova artiști din genuri precum country, blues și gospel.
Perioada de boicot, care a durat până în octombrie 1941, a oferit acestor genuri muzicale un spațiu mult mai larg în programele radio, contribuind la creșterea popularității lor la nivel național. Conflictul s-a încheiat prin ajungerea la un acord privind taxele de licențiere.
În 1941, DeFord Bailey, un artist afro-american important al Grand Ole Opry, a fost concediat. Decizia a fost influențată direct de conflictul ASCAP-radio, postul WSM cerându-i să evite piesele afiliate ASCAP. Deși Bailey a continuat să interpreteze anumite piese din repertoriul său, postul l-a concediat. Legătura dintre conflict și concediere este documentată, însă rolul discriminării rasiale în această decizie rămâne un subiect de dezbatere.
Sam Cooke și controlul asupra propriei cariere
Cântărețul american Sam Cooke a fost un pionier în lupta pentru controlul artistic și financiar asupra propriei muzici. În 1959, a devenit partener în Kags Music, o companie destinată administrării drepturilor asupra compozițiilor sale, și a fondat SAR Records, o casă de discuri proprie.
În 1963, Cooke l-a angajat pe Allen Klein, un expert în afaceri muzicale, pentru a-și gestiona interesele. Klein a negociat un contract cu RCA, prin care Tracey Records, o companie afiliată lui Cooke, urma să dețină masterurile înregistrărilor sale, RCA ocupându-se de distribuție. Acest aranjament i-a oferit lui Cooke un control neobișnuit de mare asupra producțiilor sale la acea vreme.
Sfatul lui paul mccartney și achiziția atv music de către michael jackson
În anii 1980, Paul McCartney i-a subliniat lui Michael Jackson importanța deținerii drepturilor de autor asupra cântecelor. În 1985, când ATV Music Publishing, o companie care deținea un catalog vast de compoziții, inclusiv majoritatea pieselor Lennon-McCartney, a fost scoasă la vânzare, Jackson a achiziționat-o pentru aproximativ 47,5 milioane de dolari.
Astfel, Michael Jackson a devenit proprietarul drepturilor de publishing asupra multor creații ale trupei The Beatles, inclusiv asupra unor piese compuse de McCartney. McCartney a considerat ulterior această achiziție o greșeală personală, având în vedere relația lor. În 1995, Jackson a format un parteneriat cu Sony, rezultând Sony/ATV Music Publishing, unde deținea 50% din companie.
În 2016, Sony a cumpărat participația moștenitorilor lui Jackson în Sony/ATV Music Publishing pentru 750 de milioane de dolari. Această sumă reflectă valoarea semnificativ crescută a catalogului, extins considerabil de la achiziția inițială a lui Jackson. Exemplul subliniază valoarea pe termen lung a proprietății asupra drepturilor de publicare muzicală.
„Happy Birthday to You” și lupta pentru domeniul public
Cântecul „Happy Birthday to You” a fost considerat protejat de drepturi de autor timp de decenii, generând venituri substanțiale din licențiere pentru editorul Warner/Chappell. În 2015, însă, un judecător federal a decis că firma nu a dovedit dreptul de proprietate asupra versurilor, iar ulterior s-a ajuns la o înțelegere. Astăzi, cântecul și versurile sale sunt considerate în domeniul public în Statele Unite.
Sursa: Descopera
