Dimitré Dinev, scriitor bulgar, a primit Premiul Austriac pentru Carte 2025 pentru romanul său intitulat „Zeit der Mutigen” („Timpul celor Curajoși”). Cartea, cu 1.150 de pagini, a fost cea mai lungă lucrare din competiție, conform presei austriece și agenției de știri locale.

Născut în 1968 în orașul Plovdiv din sudul Bulgariei, Dinev s-a mutat în Austria în 1990. A câștigat mai multe premii literare în Germania și Austria pentru scenarii și romane.

Autorul consideră acest premiu o încurajare pentru toți scriitorii să nu-și piardă speranța. El afirmă: „Așa se naște marea literatură: să nu te conformezi niciodată pieței și tradițiilor, să nu faci ceea ce se așteaptă de la tine, ci să dărâmi prejudecățile. Nu știi niciodată când o carte își va găsi drumul.”

După ce a muncit 13 ani la această carte, Dinev a declarat pentru o agenție de știri că a avut mereu sentimentul că va eșua la un moment dat. Totuși, a spus el, „ca în cazul morții proprii, nu poți ști dinainte când se va întâmpla și, de aceea, continui să scriu.”

Scrisul de mână, în comparație cu cel digital, solicită o „altă disciplină. Când scrii manual, faci fraze complete, ceea ce reprezintă o abordare complet diferită, atât din punct de vedere fizic, cât și mental.” El mai explică: „Mi-era teamă că nu voi putea înțelege unele lucruri din trecutul scris, dar memoria mea a venit în ajutor. Computerul nu păstrează amintiri sau pete de cafea.”

Premiul, în valoare de 20.000 de euro, reprezintă o sumă importantă pentru Dinev, mai ales pentru relaxare și stabilitate financiară. „Deși poate părea o sumă modestă, pentru un scriitor este semnificativă. Mă va ajuta să nu-mi fac griji pentru cheltuieli timp de doi ani, ceea ce însemnătate foarte mult pentru mine”, a spus el.

În timpul procesului de scriere, rememorarea evenimentelor recente din Bulgaria a fost dureroasă, dar necesară: „Memoria este fundamentul nostru. Prin ea, trecutul prinde viață; altfel, nu are nicio valoare. Fără memorie, nu ești om. Fără memorie, nu există mântuire.”

Dinev își exprimă speranța ca romanul să fie o mărturie pentru victimele nazismului și comunismului. „Una dintre dorințele mele cele mai profunde a fost ca acele persoane să nu fie uitate”, a declarat el.



Sursa articol