Construcția impunătoarelor morminte megalitice, o caracteristică definitorie a epocii neolitice europene, a dispărut brusc spre sfârșitul mileniului al IV-lea î.Hr. Un nou studiu sugerează că această schimbare radicală ar putea fi legată de o prăbușire demografică majoră, un eveniment cunoscut sub numele de „declinul neolitic”.
Dispariția misterioasă a constructorilor de morminte
De-a lungul timpului, au fost formulate numeroase explicații pentru încetarea construirii acestor monumente funerare impresionante. Analizele genetice anterioare din Scandinavia au indicat o schimbare rapidă a populației, cu fermierii neolitici fiind înlocuiți de migranți din stepa euroasiatică. Pentru a verifica dacă același fenomen s-a produs și în alte regiuni ale Europei, cercetătorii au analizat ADN-ul a 132 de indivizi îngropați într-un mormânt neolitic din Bury, de lângă Paris.
Rezultatele au scos la iveală două faze distincte de utilizare a mormântului. Prima, între anii 3200 și 3100 î.Hr., a fost asociată cu persoane de origine locală. A doua fază, însă, a inclus indivizi cu origini în Peninsula Iberică și în sudul Franței, sugerând o înlocuire a populației în jurul anului 2900 î.Hr.
„Observăm o ruptură genetică clară între cele două faze de înmormântare. Oamenii care au folosit mormântul înainte și după colaps par să le aparțină unor populații complet diferite. Asta indică faptul că a avut loc un eveniment major, o perturbare care a dus la declinul unei populații și la apariția alteia”, a explicat Frederik Seersholm, autorul studiului.
Schimbări radicale în practicile funerare și posibile cauze
Aceste rezultate sunt în concordanță cu descoperirile din alte morminte neolitice din Germania, Danemarca și Suedia, unde există dovezi similare de schimbări demografice la începutul mileniului al III-lea î.Hr. Pe lângă diferențele genetice, noii veniți au adus și modificări culturale, mai ales în ceea ce privește practicile funerare. În Bury, de exemplu, în prima fază, corpurile erau așezate aliniate pe axa mormântului, în poziție întinsă. În faza a doua, nu mai exista această aliniere, iar corpurile erau depuse în poziții chircite.
Cercetătorii au observat, de asemenea, că în prima fază exista un număr neobișnuit de mare de schelete de copii și sugari, sugerând o mortalitate ridicată în rândul tinerilor. Această constatare ar putea indica un eveniment catastrofal, precum război, foamete sau o epidemie. În plus, în rămășițele din prima fază au fost identificate frecvent urme de ADN ale unor agenți patogeni periculoși, precum Yersinia pestis, bacteria responsabilă de ciumă.
„Nu putem spune că ciuma a fost singura cauză a colapsului populației, dar încărcătura totală de boli ar fi putut fi unul dintre factorii importanți”, a precizat cercetătorul Martin Sikora.
Un vid demografic umplut de noi populații
Rezultatele studiului sugerează că abandonarea construcției mormintelor megalitice a fost legată de o scădere masivă a populației în Europa. După o perioadă de pauză, aceste morminte au fost reutilizate de alte culturi, care s-au extins în teritoriile rămase libere.
„Putem lua în calcul faptul că atât migrația dinspre Peninsula Iberică, cât și expansiunea din stepe au fost răspunsuri la declinul neolitic, deoarece scăderea populației a creat un vid demografic în care grupurile vecine au putut avansa”, au concluzionat cercetătorii.
Studiul a fost publicat în revista Nature Ecology and Evolution.
