Un studiu de amploare, publicat în prestigioasa revistă Science, aduce în atenție un paradox surprinzător legat de impactul schimbărilor climatice asupra vârfurilor montane din Europa. Cercetarea, la care au contribuit și doi oameni de știință din Cluj, arată că, în timp ce numărul total de specii de plante de pe culmile munților pare să crească, multe dintre speciile specifice zonelor alpine dispar în mod alarmant.
Diversitatea floristică, o iluzie
Datele obținute din Carpați, precum și din alte lanțuri muntoase europene, indică o realitate complexă. Specialiștii au observat o tendință generală de creștere a numărului total de specii vegetale prezente la altitudini mari. Acest fenomen este atribuit, în parte, migrației speciilor adaptate la condiții mai blânde din zonele joase către altitudini superioare, pe măsură ce temperaturile cresc.
Cu toate acestea, situația este departe de a fi una pozitivă. Explicația rezidă în dispariția progresivă a speciilor care sunt strict adaptate la mediul alpin rece și umed. Aceste plante, adesea unice și cu o rezistență specifică, nu pot concura cu speciile noi venite, mai agresive și mai bine adaptate la noile condiții climatice. Astfel, se pierde o parte esențială din mozaicul biologic alpin.
Mecanismele din spatele schimbării
Cercetătorii subliniază că fenomenul nu este uniform în toată Europa. Anumite regiuni, precum Alpii, au arătat tendințe mai accentuate de pierdere a speciilor alpine. Cu toate acestea, monitorizările extinse, inclusiv cele desfășurate în Carpați, confirmă o imagine generală îngrijorătoare.
Schimbarea compoziției florei montane duce la o simplificare a ecosistemelor. Speciile alpine, deseori elemente cheie în lanțurile trofice locale, susțin comunități de insecte și alte nevertebrate specifice. Dispariția lor poate avea efecte în cascadă asupra întregului ecosistem montan.
Implicații pentru viitorul montan
Acest studiu publicat în Science ridică semne de întrebare serioase cu privire la viitorul pe termen lung al biodiversității montane. Deși statisticile pot arăta o creștere a numărului total de specii, aceasta maschează o eroziune semnificativă a patrimoniului natural specific zonelor alpine.
Este imperativă o înțelegere mai profundă a mecanismelor prin care speciile alpine sunt afectate și a interacțiunilor dintre speciile noi și cele autohtone. Cercetările viitoare vor trebui să se concentreze pe identificarea speciilor cele mai vulnerabile și pe elaborarea unor strategii de conservare eficiente pentru a proteja unicitatea acestor ecosisteme fragile. Peste 500 de specii alpine ar putea fi clasificate ca amenințate de dispariție în următorii 50 de ani, conform unor estimări preliminare ale cercetătorilor implicați în proiect.
Sursa: G4Media
