Conform Libertatea: Pepenele de iarnă: O comoară gastronomică și medicinală rezistentă la secetă, studiată la Buzău
O specie de dovleac, cunoscută popular sub denumirea de pepene de iarnă sau dovleac de ceară, câștigă teren în atenția cercetătorilor români datorită proprietăților sale remarcabile: rezistență la păstrare îndelungată fără refrigerare și potențial adaptativ la condițiile pedoclimatice dificile, inclusiv seceta. Aceste fructe uriașe, care pot atinge peste 20 de kilograme, sunt investigate la Stațiunea de Cercetare Agricolă de la Buzău, deschizând noi perspective pentru diversificarea culturilor agricole din România.
Cercetarea de la Buzău se concentrează pe evaluarea adaptabilității pepenelui de iarnă la schimbările climatice. În acest context, specialiștii subliniază necesitatea unor culturi agricole mai rezistente la secetă și la condițiile imprevizibile. Bianca Kivu, cercetător în cadrul stațiunii, a declarat: „Nu ştim exact cum va arăta agricultura în 20 sau 30 de ani, însă ştim sigur că ar trebui să fie mai rezistente la secetă şi la condițiile pedoclimatice imprevizibile.” Această necesitate strategică face din pepenele de iarnă o candidatură interesantă pentru viitorul agriculturii.
Potențial culinar și medicinal, cu o durată de viață impresionantă
Spre deosebire de majoritatea fructelor și legumelor, pepenele de iarnă se distinge prin capacitatea sa excepțională de conservare. În condiții optime de depozitare, acesta poate rezista până la un an, fără a necesita spații frigorifice. Această caracteristică îl face o sursă valoroasă de hrană pe parcursul întregului an. Pulpa albă, crocantă și mai puțin dulce decât cea a pepenilor comuni, împreună cu coaja verde acoperită de un strat protector de pruină, îi conferă o longevitate neobișnuită.
Pe lângă utilizarea culinară, unde poate înlocui cu succes castravetele sau dovleacul în diverse preparate, pepenele de iarnă este recunoscut pentru virtuțile sale medicinale. Cercetătorii de la Buzău menționează că fructul este o sursă importantă de fier, vitamine și minerale, fiind utilizat de milenii în medicina orientală. Proprietățile sale diuretice, antiinflamatorii, antifebrile, expectorante, laxative și tonice îl recomandă pentru diverse afecțiuni. De asemenea, se subliniază puterea sa de hidratare și detoxifiere.
Interesul fermierilor și provocările pieței
Rezistența plantei și perioada sa lungă de păstrare au stârnit deja interesul unor cultivatori. Un fermier din țară a anunțat intenția de a testa primele semințe, urmând să evalueze comportamentul culturii în condițiile locale și, implicit, cererea existentă pe piață. Deși utilizat preponderent în bucătăria asiatică, unde poate fi consumat proaspăt, murat sau congelat, pepenele de iarnă rămâne un produs relativ necunoscut publicului larg din România.
Comercianții din piețe întâmpină însă anumite reticențe, considerând că greutatea considerabilă a fructelor ar putea reprezenta o provocare pentru consumatori. Un alt aspect interesant, mai puțin cunoscut, este utilizarea pepenelui de iarnă ca portaltoi, o practică ce îi sporește valoarea în cercetarea agricolă. Studiile continuă, iar potențialul acestei culturi pentru agricultură, atât din punct de vedere alimentar, cât și medicinal, rămâne un subiect de interes pentru specialiști.
Sursa: Libertatea
