Conform News.ro: Noua reglementare europeană privind detașarea lucrătorilor, o provocare pentru piața muncii
Parlamentul European a votat în iulie 2026 o reformă a reglementărilor privind detașarea lucrătorilor și coordonarea sistemelor de securitate socială. Această măsură vine să răspundă tensiunilor economice și juridice apărute odată cu extinderea Uniunii Europene spre Est, încercând să găsească un echilibru între libertatea de circulație a serviciilor și a lucrătorilor și tentația unor companii de a exploata diferențele de costuri sociale.
De la excepție la mecanism de optimizare a costurilor
Fenomenul a fost denumit în limbajul instituțional european „fair mobility”, combaterea fraudei sau prevenirea abuzurilor. Totuși, în termeni economici, problema este simplă: state precum Franța, Germania sau Belgia nu mai doresc să accepte situația în care firmele din țări cu costuri sociale reduse desfășoară activități substanțiale pe teritoriul lor, menținând afilierea lucrătorilor la sistemul de securitate socială din statul de origine prin mecanismul detașării.
Experiența practică oferă numeroase exemple de afaceri construite de la început pe ideea de a obține rapid documentul portabil A1. Acesta atestă că o persoană care lucrează temporar în altă țară UE rămâne asigurată și își plătește contribuțiile sociale în statul de origine. În multe cazuri, realitatea economică era construită după obținerea acestui document, ceea ce a dus la înăsprirea normelor europene.
Principiul „lex loci laboris” versus „lex patriae”
În materia securității sociale, regula generală este „lex loci laboris”, adică persoana care prestează activitate într-un stat membru este supusă legislației acelui stat. Detașarea, conform articolului 13 din Regulamentul nr. 883/2004, reprezintă o excepție de la această regulă. Angajatorul care își desfășoară în mod obișnuit activitatea într-un stat membru poate trimite temporar un lucrător în alt stat, permițându-i acestuia să rămână supus legislației statului de origine. Aceasta este o confruntare între „lex loci laboris” și „lex patriae”, unde „patria” este statul în care lucrătorul este integrat în sistemul de securitate socială și unde angajatorul are activitatea economică reală.
Formularul A1 nu este un instrument prin care angajatorul alege sistemul social mai convenabil, iar existența unei societăți înregistrate formal în România nu transformă automat sistemul românesc într-o legislație „exportabilă”. Noile reguli europene urmăresc să facă mai dificilă detașarea artificială, fără a elimina posibilitatea unei detașări autentice și temporare.
Modificări aduse de reforma din 2026
Printre modificările semnificative se numără introducerea unei perioade minime de afiliere la sistemul de securitate socială al statului de origine înainte de detașare, de 3 luni. Aceasta pentru a asigura un sens juridic real continuității apartenenței la un sistem național. De asemenea, se impune obligația notificării prealabile a autorităților competente.
O excepție interesantă permite trimiterea în delegație a unei persoane pentru maximum 3 zile consecutive în 30 de zile calendaristice, fără necesitatea obținerii certificatului A1, cu excepția sectorului construcțiilor și a activităților care implică prestarea de servicii sau livrarea de bunuri. Reforma nu vizează o ofensivă împotriva mobilității lucrătorilor din Est, ci o încercare de a o menține în limitele sale juridice.
Situația României și controversele legate de criteriile de activitate
În România, emiterea formularului A1 presupune verificarea desfășurării obișnuite de activități substanțiale pe teritoriul național. Sunt luate în considerare sediul societății, locul angajării personalului, locul încheierii contractelor, infrastructura, activitatea prestată și cifra de afaceri. Dificultatea apare atunci când criteriile, în special cifra de afaceri din contractele cu societăți românești, devin condiții autonome și nu indicii ai activității economice.
Un caz ilustrativ este cel al unei societăți cu zece ani de activitate în România, cu hală, mijloace de producție și personal, care desfășura un proces productiv real, dar ale cărei produse erau destinate exportului. Casa Națională de Pensii Publice a refuzat emiterea formularului A1 pentru trei angajați trimiși în Italia, motivând neîndeplinirea condiției privind cifra de afaceri din contracte cu firme românești.
Această abordare, unde rezultatul valorificat în afara României este tratat ca un argument împotriva realității activității din țară, reprezintă un tratament abuziv într-o Uniune Europeană bazată pe libertatea de circulație.
Combaterea dumpingului social și „eficientizarea fiscală”
Reforma din 2026 este necesară deoarece detașarea a depășit, în multe cazuri, rațiunea sa juridică inițială. Statele occidentale sunt îndreptățite să împiedice transformarea firmelor din Europa de Est în vehicule pentru plasarea pe termen lung a forței de muncă, menținând costurile sociale locale. Bugetele naționale sunt afectate de pierderea impozitelor și contribuțiilor.
De asemenea, există practica indemnizației de detașare transnațională neimpozabilă, pe care multe agenții de plasare a forței de muncă o folosesc ca bază de business. Când o persoană este angajată pentru a fi „plasată” unui beneficiar din Germania, argumentul unei „adevărate schimbări a locului de muncă” care ar justifica detașarea devine dificil de susținut.
Sursa: News.ro
