Avocatul general al Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a emis o opinie care ar putea schimba modul în care statele membre UE gestionează accesul la studiile medicale. Magistratul consideră că țările nu pot restricționa automat accesul la facultățile de medicină pe baza criteriului de rezidență pentru elevii care au urmat cea mai mare parte a studiilor liceale în țara respectivă. Această opinie poate avea implicații semnificative pentru libera circulație în cadrul Uniunii Europene.
Principiul liberei circulații vs. suveranitatea națională
Disputa analizată de CJUE pune în balanță două principii fundamentale: libera circulație a persoanelor și dreptul statelor membre de a-și stabili propriile reguli privind accesul la profesiile reglementate, inclusiv în domeniul sănătății. Avocatul general Jean Richard de la Tour a argumentat că o legislație națională care defavorizează studenții care au absolvit liceul într-un stat membru, dar locuiesc în altul, este contrară legislației europene.
Cazul în discuție îl vizează pe Axel Dris, un cetățean luxemburghez care a urmat liceul în Belgia. Acesta a promovat examenul de admitere la medicină în 2022, dar nu a fost admis din cauza cotelor impuse studenților nerezidenți. Avocatul general a subliniat că orice restricție a liberei circulații poate fi justificată doar dacă urmărește un scop legitim, cum ar fi protejarea sănătății publice, și respectă principiul proporționalității. Instanța belgiană este responsabilă să evalueze dacă există riscuri reale la adresa sănătății publice, bazându-se pe analize obiective.
Analiza criteriului de rezidență
Avocatul general a subliniat că simpla rezidență nu poate fi considerată unicul criteriu relevant atunci când un student are o legătură puternică cu statul respectiv. În cazul lui Axel Dris, acesta a urmat învățământul secundar în Belgia, ceea ce implică o implicare socială și personală, similară cu a unui rezident. Instanța belgiană trebuie să evalueze dacă legislația națională este proporțională cu obiectivul de protejare a sănătății publice.
Dacă Curtea de Justiție va adopta aceeași poziție, statele membre vor fi nevoite să justifice mai riguros orice limitare a accesului la educație bazată pe statutul de nerezident. Va fi necesară prezentarea unor dovezi clare și cuantificabile care să susțină necesitatea unei astfel de restricții. Această decizie potențială ar putea influența și alte cazuri similare din cadrul Uniunii Europene, având în vedere că interpretarea CJUE este obligatorie pentru instanțele naționale.
Opinia avocatului general nu este obligatorie pentru Curte, însă poate cântări greu în decizia finală. Hotărârea Curții de Justiție va fi pronunțată ulterior, după ce judecătorii vor delibera pe baza argumentelor prezentate.
