Conform Playtech.ro: Un studiu inovator, bazat pe inteligență artificială și analize imagistice de înaltă rezoluție, dezvăluie starea satelor românești prin intermediul acoperișurilor. Materialul acestora – țiglă, tablă sau degradarea completă – oferă o hartă a păstrării arhitecturii tradiționale, a intervențiilor moderne sau a abandonului. Metoda permite o perspectivă rapidă asupra tendințelor la nivel local, lucru greu de realizat prin inspecții individuale.
Țigla, un indicator al tradiției, tabla al modernizării
Logica din spatele proiectului este simplă, dar eficientă. Țigla este interpretată ca un semn al conservării arhitecturii tradiționale sau al unor restaurări realizate în spiritul construcțiilor originale. Tabla, pe de altă parte, sugerează adesea intervenții mai accesibile financiar, menite să protejeze imobilul. Cel mai grav scenariu este marcat de absența acoperișului, indicând un proces avansat de degradare.
Această clasificare nu certifică neapărat starea structurală sau valoarea istorică a fiecărei case în parte, fiind necesară o evaluare amănunțită pe teren. Totuși, metoda aduce un avantaj major: oferă o imagine de ansamblu asupra evoluției localităților. Materialul acoperișului devine, astfel, un indicator statistic al modului în care imaginea satului se păstrează sau se transformă.
Pentru realizarea analizei, un model AI a fost antrenat să recunoască diferitele tipuri de acoperișuri. Procesul a inclus validarea a aproximativ 2.800 de clădiri de către specialiști alături de sistemul AI, utilizând imagini cu o rezoluție de până la 30 de centimetri pe pixel. Datele au fost completate și cu informații din arhiva Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Siturile UNESCO, exemple de conservare, dar cu provocări financiare
În prima etapă a studiului, 27 de sate au fost analizate. Biertan se distinge prin proporția cea mai mare de acoperișuri din țiglă, atingând 98,8%, urmat de Viscri, cu 97,2%. Aceste cifre reflectă o puternică menținere a aspectului arhitectural tradițional în două dintre cele mai cunoscute sate săsești din România. La polul opus se află Feldioara, unde țigla reprezintă doar 67,7% din totalul acoperișurilor.
Saschiz (93,6%), Câlnic (90,7%), Valea Viilor (85,9%) și Prejmer (85,7%) completează grupul localităților analizate care includ situri UNESCO, înregistrând, în medie, o proporție mai ridicată de țiglă față de alte sate incluse în selecție. Statutul UNESCO, deși recunoaște valoarea unui loc, nu garantează automat conservarea fiecărei clădiri. Succesul restaurărilor depinde de finanțare, accesul la materiale adecvate și existența meșterilor calificați.
Izolarea, un factor surprinzător de conservare
O concluzie neașteptată a studiului contrazice ideea că localitățile mai bogate ar conserva cel mai bine patrimoniul arhitectural. Datele sugerează că satele mai izolate și, uneori, mai sărace își păstrează arhitectura tradițională într-o proporție mai mare, tocmai datorită presiunii mai reduse pentru modernizare. În localitățile apropiate de orașe, unde renovările și dezvoltarea sunt mai accelerate, țigla este frecvent înlocuită cu tabla.
Sursa: Playtech.ro
