„Wuthering Heights”: O adaptare controversată dincolo de limitele romanului

Noua adaptare a romanului clasic „Wuthering Heights” a lui Emily Brontë, regizată de Emerald Fennell, a stârnit controverse și reacții amestecate din partea criticilor. Filmul a fost lansat pe 14 februarie, zilele de Valentine’s Day, și s-a bucurat de o audiență formată predominant din femei în căutare de romantism, însă nu fără a genera o dezbatere intensă.

O viziune modernă sau o simplă parodie?

La prima vedere, Fennell a dorit să omagieze prima ei întâlnire cu romanul, citind cartea la vârsta de 14 ani. Însă transpunerea acestei viziuni pe marele ecran pare să fi ignorat complexitatea temelor originale ale lucrării. Aici, personaje precum Cathy și Heathcliff sunt reduse la stereotipuri de telenovelă, iar filmul își îndreaptă atenția către o reprezentare exagerată a erotismului.

„M-am dorit să redau energia inocentă și pasională pe care am simțit-o la prima lectură”, a declarat Fennell într-un interviu. Totuși, criticii au observat că filmul transformă dramele profunde în scene de comedie de situație, cu un ton deseori ridicol. La începutul filmului, sunetele de respirație și zgomotele de fundal sugerează o scenă intimă, doar pentru a fi întrerupte de un moment macabru – un om spânzurat, tocmai în fața unor spectatori curioși, inclusiv a unei tinere Cathy.

Critica publicului și a specialiștilor

Publicul a fost variat, de la adolescente entuziaste la femei în vârstă, toate dornice de o evadare romantică. „E ca un joc de rol pe care l-am jucat cu prietenii în adolescență”, a comentat o tânără din sala de cinema. Cu toate acestea, aceia care au citit romanul nu au putut să nu observe subtilitățile pierdute în adaptare.

Margot Robbie și Jacob Elordi, vedetele filmului, sunt două nume care atrag atenția, dar interpretările lor au fost criticate pentru lipsa profunzimii necesare. „Robbie pare complet pierdută într-o epocă care nu-i aparține”, a subliniat un critic. În loc să surprindă esența dramatică a poveștii, Fennell preferă să exploateze costume extravagant concepute și o estetică de tip „Barbie”.

Deformarea narativului original

Unul dintre aspectele cele mai controversate este reinterpretarea acțiunii narativului. Fennell introduce un Nelly Dean malefic, care devine un plotter ce conspira împotriva iubirii dintre Cathy și Heathcliff. Această alegere scade gravitatea relațiilor interumane prezentate de Brontë și le transformă în trame simple de intrigi.

Cea mai subtilă temă a iubirii interzise și a tensiunilor sociale nu primește atenția cuvenită. „Atomsfera acestui film este ca o scenă de teatru de amatori, în loc de o capodoperă literară”, a opinat un critic de film.

Regizorul a ales să pună în evidență decorurile grandioase și designul vestimentar, dar a omis esența elementelor fantastice și simbolice care fac din „Wuthering Heights” o poveste atât de captivantă. Ghost-ul Cathy nu există în lumea creată de Fennell, iar tema dualității dintre viață și moarte este tratată cu o superficialitate deranjantă.

Impactul cultural și comercial

În ciuda criticilor, filmul a avut un debut de succes și continuă să atragă publicul. Asistenții de cinema, într-un număr mare, au căutat o evadare romantică și au găsit-o, chiar dacă în formele sale distorsionate. Dilemele etice și dramatice ale romanului au fost, în cele din urmă, transformate într-un spectacol vizual.

Așadar, „Wuthering Heights” rămâne o controversă vie, un exemplu despre cum adaptările pot distorsiona o lucrare clasică și pot genera discuții despre interpretările contemporane ale literaturii. În timp ce unele voci aclamă inovația, altele atrag atenția asupra riscurilor de a pierde adâncimea și complexitatea simbolurilor originale.