România începe să refacă râurile, eliminând barajele și pragurile artificiale construite în ultimele decenii, care nu mai au justificare. Aceste construcții de beton, având înălțimi ce variază de la câțiva centimetri până la 3 metri, fragmentau cursurile de apă, afectând biodiversitatea – nu doar peștii, ci și echilibrul aluvionar și vegetația locală.

Multe dintre aceste baraje și praguri de beton se află în registrele Administrației Naționale „Apele Române” și ale Romsilva, însă există și situații în care aceste construcții nu au un proprietar declarat. „Lipsa unui cadru legislativ clar face ca aceste acțiuni să avanseze cu dificultate”, a explicat hidrologul Daniel Diaconu, profesor universitar la Facultatea de Geografie.

Discuțiile s-au purtat în cadrul unui eveniment dedicat „Refacerii conectivității longitudinale a râurilor”, organizat de o organizație dedicată protecției naturii și de o rețea europeană pentru eliminarea barajelor. S-a subliniat că barajele au un ciclu de viață și că unele dintre ele, fiind deja inutile și costisitoare în privința întreținerii, trebuie demolate. Astfel, construcțiile care nu mai contribuie la siguranță sau economie, dar fragmentază habitatele și amenință specii rare de pești, ar trebui eliminate.

„Barajele au un ciclu de viață. Unele trebuie reparate, altele demolate”, a afirmat Laura Wildman, inginer civil și expert în restaurarea ecologică a râurilor din Statele Unite, consilier european pentru proiecte de eliminare a barajelor. Ea explică că aceste infrastructuri create de oameni au un termen de valabilitate: „Ele sunt construite, utilizate și, în cele din urmă, pot deveni depășite. Dacă nu mai sunt utile, este mai sigur și mai economic să fie scoase, pentru a permite reluarea cursului natural al râurilor și reapariția valorilor ecologice afectate.”

Motivul principal pentru eliminarea barajelor este, în principal, economic, pentru a reduce costurile de întreținere; de asemenea, motive de siguranță și ecologice stau la baza deciziei, acestea vizează restabilirea migrării peștilor și altor specii acvatice. În România, s-au identificat peste 2.000 de fragmentări ale râurilor, multe dintre ele fiind baraje mici, construite acum 50-80 de ani.

Hidrologul Daniel Diaconu menționează că aceste obstacole afectează nu doar biodiversitatea, ci și dinamica sedimentelor în albiile râurilor, ceea ce are consecințe asupra litoralului românesc și asupra depozitării aluviunilor în Marea Neagră. „Continuitatea râurilor nu este esențială doar pentru biodiversitate, ci și pentru echilibrul hidrologic și transportul de sedimente în bazinul Dunării”, afirmă el.

Referindu-se la conceptul de „eliminare a barierelor”, Diaconu explică că nu este vorba despre a demola baraje mari, precum Porțile de Fier sau Vidraru, ci despre retragerea elementelor mici, cu înălțimi de sub 50 de centimetri sau chiar câțiva metri, care blochează migratia peștilor. „Deși aceste praguri nu sunt baraje mari, ele limitează accesul peștilor în amonte, ceea ce conduce la degradarea habitatelor, scăderea populației și pierderea biodiversității”, subliniază specialistul.



Sursa articol