România și-a consolidat recent poziția în fața avansurilor tehnologice, instaurând reguli clare în privința utilizării inteligenței artificiale (AI) în procesul educațional. Într-un context în care această tehnologie devine parte integrantă a vieții de zi cu zi, universitățile din țară încearcă să echilibreze inovarea cu responsabilitatea academică, stabilind limite precise pentru folosirea AI în realizarea lucrărilor universitare.

Clare și ferme reguli pentru transparență și responsabilitate

Suntem martorii unui schimb semnificativ în modul în care se abordează utilizarea tehnologiei în universități, în special a inteligenței artificiale. Instituții precum Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) au implementat reguli stricte, care obligă studenții să declare în mod explicit dacă și cum au folosit AI pentru lucrările lor. După finalizarea unei teme sau proiect, aceștia trebuie să completeze o declarație în care menționează dacă au folosit tehnologii de tip AI și scopul utilizării.

Regulamentele permit, totodată, utilizarea AI pentru activități ce țin de corectarea gramaticală, organizarea ideilor sau documentare, însă subliniază clar că responsabilitatea pentru conținutul final revine aceluiași student. Această abordare vizează, dincolo de simpla respectare a regulilor, promovarea unei gândiri critice și a responsabilității în procesul de învățare. “Responsabilitatea pentru conținut, argumentație și concluzii aparține exclusiv studentului”, se specifică în normele universitare, evidențiind astfel că tehnologia este un simplu instrument de sprijin.

Separarea utilizării asistate de AI de plagiat sau fraude

Utilizarea AI devine problematică mai ales atunci când este utilizată pentru a redacta în totalitate o lucrare sau pentru a introduce referințe inexistente, fapt pentru care universitățile sunt extrem de preventive. În astfel de cazuri, lucrările pot fi respinse, iar studenții riscă sancțiuni sau alte măsuri disciplinare. Universități precum Politehnica din București au introdus reguli explicit referitoare la citarea corectă a oricăror pasaje generate sau reformulate cu ajutorul AI, pentru a evita orice formă de plagiat sau manipulare a informației.

În plus, aceste reguli sunt însoțite de un apel la responsabilitate și vigilentă din partea cadrelor didactice, care pot solicita explicații suplimentare sau pot verifica stăpânirea efectivă a subiectului de către student. În esență, acestea urmăresc să asigure că AI nu devine un substitut pentru capacitatea de înțelegere și argumentare propriu-zisă, ci doar un sprijin auxiliar în procesul de învățare.

Contextul digital și pregătirea pentru realitatea profesională

Această mișcare nu vine într-un vacuum. Date recente arată că aproape 40% dintre angajații din România utilizează zilnic inteligența artificială, iar aproape jumătate au încredere în informațiile furnizate de aceste sisteme. Într-un astfel de scenariu, universitățile adoptă o abordare proactivă pentru a pregăti noii absolvenți pentru o piață de muncă tot mai digitalizată, în care cunoștințele despre AI și responsabilitatea în utilizarea acesteia devin abilități esențiale.

Pe termen scurt, aceste reguli au fost privite ca o modalitate de a asigura integritatea academică, dar în același timp conștientizează inevitabilitatea unei societăți în care tehnologia va fi tot mai integrată în toate domeniile vieții. În 2026, utilizarea AI în universități va fi, cel mai probabil, o practică reglementată aproape în totalitate, în care transparența și responsabilitatea rămân pilonii centrali.

În ansamblu, educația românească răspunde provocărilor citadine digitale, încercând să conserve valorile tradiționale ale gândirii critice, în timp ce deschide uşa inovării. Reglementările în domeniu nu urmăresc blocarea progresului, ci crearea unui cadru în care tehnologia poate fi utilizată în mod responsabil și benefic, pregătind astfel o generație adaptată unei lumi în rapidă schimbare.