UNITER critică proiectul Ministerului Culturii privind normarea timpului de lucru pentru artiști

Organizația reprezentativă a teatrului românesc, Uniunea Națională a Teatrului din România (UNITER), și-a exprimat vehement opoziția față de proiectul elaborat de Ministerul Culturii, care prevede impunerea unor norme clare privind timpul de muncă al artiștilor și personalului din teatrele naționale. Reprezentanții UNITER consideră această inițiativă o formă de birocratizare excesivă, menită să destabilizeze și să devalieze rolul artei și al creatorilor în societate, irosind potențialul vital al creației artistice într-un domeniu fundamental pentru identitatea culturală a țării.

O măsură suspectată de afectarea libertății creative și a autonomiei teatrale

De la bun început, membrii UNITER susțin că reglementările propuse apar în contextul în care teatrul românesc deja se confruntă cu provocări multiple, de la lipsa finanțărilor până la restricțiile generate de pandemia de COVID-19. Impunerea unor limite stricte asupra timpului de muncă riscă să devină un obstacol pentru flexibilitatea și dinamismul necesare în domeniul artistic, unde spontaneitatea și libertatea de exprimare sunt condiții esențiale pentru realizarea unor spectacole de calitate și pentru menținerea identității teatrului.

Președintele UNITER, Ion Caramitru, a precizat că această inițiativă poate avea consecințe neintenționate negative, fiind percepută de creatorii de teatru ca o ingerință în procesul artistic. “Când stabilim spectrul de ore de lucru pentru artiști, riscul este să plafonăm și să limităm creativitatea, să introducem birocratie în procesul de producție teatrală și să rarim posibilitatea de a răspunde prompt necesităților de moment din scenă și din public”, a declarat acesta.

Pericolul de a pune pe butuci diversitatea și vitalitatea scenei românești

UNITER subliniază că teatrelor le revine o misiune aproape vitală de a fi un spațiu al libertății de exprimare, al experimentului și al inovării. Implementarea unor norme rigide privind programul de lucru poate avea efect invers celui scontat, vederea fiind aceea de a restrânge și chiar de a inhiba procesul creativ. Organizația avertizează că acest proiect, dacă va fi adoptat, va duce la “birocratizarea excesivă, destabilizare și devalorizare a rolului artei și artiştilor în societate”, riscând să reducă posibilitatea de a dezvolta proiecte artistice diverse și relevante.

De asemenea, criticii subliniază că într-un domeniu atât de sensibil și de fluid cum este teatrul, timpul de lucru nu trebuie strict canalizat sau limitat, ci adaptat nevoilor fiecărui artist și contextului artistic. În plus, această inițiativă poate crea un precedent periculos, fiind percepută ca o încercare de control excesiv asupra procesului creativ, cu efecte nocive asupra autonomiei artiștilor și asupra coroborării programului de lucru cu programul artistic.

Contextul și posibilele implicații ale proiectului legislativ

Contextul acestei controverse se înscrie într-un peisaj mai amplu, marcat de încercări din partea autorităților de a reglementa și normaliza activitatea culturală, adesea în detrimentul libertății artistice. În ultimii ani, teatrele și artiștii au fost supuși mai multor constrângeri, de la reducerea fondurilor, la critici legate de comsiliul de management, dar și de modul în care statul înțelege și sprijină cultura națională.

Proiectul de normare a timpului de lucru pare să vină să adâncească această tendință, fiind perceput ca o măsură birocratică menită să “pune ordine” în domeniu, dar în realitate riscând să limiteze dezvoltarea și expresia artistică. În prezent, autoritățile afirmă că aceasta este doar o propunere, iar discuțiile publice și amendamentele parlamentare vor fi decisive pentru forma finală a normelor.

Se vede clar un interes partajat de a păstra autonomia instituțiilor culturale, dar și o nevoie stringentă de a găsi echilibrul între reglementare și libertate artistică. În așteptarea unei decizii finale, comunitatea artistică românească își exprimă speranța că dialogul va conduce la măsuri care să sprijine și să protejeze, nu să împiedice, evoluția teatrului și a artistului român.